duminică, 4 noiembrie 2012

Capitolul 42

Hey! Ce mai faceti? Cum o mai duceti? :)
....
Dupa cum vedeti m-am gandit sa mai postez si eu. Va las sa descoperiti singuri ce am pregatit in acest capitol. Nu e un capitol prea grozav ,are multe "gauri". Totusi sper sa va placa si sa va lasati parerile prin comentarii. P.s. Scuzati greselile!
>:D< :*
*~*~*~*~*~*


Capitolul 42

PVE.

Am coborat din avion cu un adevarat uragan in minte.Gandurile se luptau unele cu altele de parca ar fi inceput un razboi. Ceva imi scapa...dar ce?
De la aeoport am pornit spre casa de vacanta pe care o aveam aici.Voi avea nevoie de ceva timp sa opresc uraganul.

PVL.

-Nesimtit,egoist si las ce esti tu!-Am exclamat furioasa oprind masina in fata casei.
Cum a indraznit sa dispara?E magician si eu nu stiu sau ce? De ce ii e frica?Adica...are de ce sa ii fie frica.Daca il prind il...Si tu gura idioata! Cum ai indraznit sa spui ca Soll nu l-a inselat?!
Inteleg ca ai zis adevarul,dar...ahh la naiba! Soll e o fraiera,m-am saturat sa o vad suferind! Chiar m-am saturat! Am coborat din masina si am trantit usa apoi m-am indreptat spre casa.
Intrand mi-am amintit ceva.Am scotocit prin geanta pana am gasit ceea ce cautam dupa care m-am dus la Soll.
Am intrat in camera si am zarit-o stand pe pat si privind afara.
-Soll...
Se intoarse spre mine.
-Poftim!-Am zis intinzandu-i o pastila si luand cu cealalta mana paharul cu apa.
-Ce e asta?-Facu semn cu capul spre pastila.
-Doar ia-o!-Am indemnat-o.Nu vroiam sa ii spun fiindca i-as fi amintit de cele intamplate.Sunt sigura ca amintirile alea nu ii paraseau gandurile,insa sa ma auda si pe mine vorbind despre...ar fi fost si mai rau.
-Ce e?-Repeta intrebarea fara sa se miste.
-Off...o pastila...
-Vad si eu asta.Ce fel de pastila?-Ma privi banuitoare in ochi.
Mi-am ferit privirea.
-Anticonceptionale?-Intreba
Am dat aprobator din cap.
Se intinse si lua pastila.
-Multumesc...nu stiu ce m-as face fara tine Luana.
Am zambit slab in timp ce o priveam cum inghitea pastila.

Doua saptamani mai tarziu.

PVE.

Nispul fin imi atingea talpile in timp ce mergeam pe plaja.Gandurile inca imi erau incalcite,insa nu la fel ca la inceput.Am privit cerul senin...in aceste doua saptamani m-am gandit profund si nu am putut descifra prea multe din spusele Luanei
sau a le lui Andrew.Lipsea o piesa importanta a puzzel-ului...Alte amintiri ce nu mi-au dat pace in aceste saptamani au fost cele legate de noaptea aceea...fusese totul prea frumos ca sa dureze...m-am agatat de o iulizie...si apoi dandu-mi seama ca nu a fost real in
totalitate m-am simtit...distrus.
Sentimentul acela inca mai persista...inca ma simt ranit si trist fata de cele intamplate.Ma simt tradat si tin sa cred ca sunt cel mai ghinionist om.M-am indragostit de persoana nepotrivita...de o persoana care nu m-a iubit,insa s-a prefacut ca o face.
-Salut Eric!
Mai avem putin si ma impiedicam la auzul unei voci ce m-a salutat. Mi-am intors privirea spre sursa vocii si am intalnit o pereche de ochii albastri ce ma priveau oarecum superior. Robert.
-Robert...ce surpriza!-Am exclamat zambind intr-un mod fals.-Ma bucur sa te revad!-Pe naiba...mai bine il vad pe Andrew facand dus...
-De asemanea.Ce mai faci?-Imi intoarse zambetul.
-Uite in vacanta,ma mai relaxez putin.Tu?
-La fel.
O ideea mi-a incoltit in minte...daca tot e aici sa profit.
-Dar Solagee?De ce nu e cu tine? Am auzit ca sunteti impreuna.
-Impreuna?Soll e mai greu de prins decat iti imaginezi.
-Imposibil!Pe tine te iubeste.Adica v-am vazut sarutandu-va la nunta Alexandrei.-Au!Era foarte dureros sa o spun.
-Aaa.-Rase-Nu a fost un sarut real.Eu am fortat-o sa ma sarute...eram curios.Desi pentru tentativa aia de sarut mi-am luat-o rau de tot. Nu stiam ca ne-ai vazut. Chiar de ce v-ati despartit?
Nu mai auzeam ce spunea...mintea mea ramasese blocata pe "Eu am fortat-o sa ma sarute"...Respiratia mi s-a oprit si o negura mi-a invadat mintea si vederea pentru o jumatate de minut.Soll...nu...Am inghitit in sec. L-am privit pe Robert care ranjea asteptand parca ceva.
Mi-am luat avant si i-am ars un pumn facandu-l sa cada la pamant.
-Nenorocitule!-Am exclamat apoi i-am dat si un picior in burta,apoi inca unul si inca unul...
Stiam ca nu e bine ce fac...o stiam insa imi venea sa il omor. Intr-un final m-am oprit ai am plecat de langa el.Nu stiu daca mai respira,insa nu ma interesa.Am mers fara sa privesc unde...nu vedeam nimic,totul era gol,nimic nu avea culoare.M-am oprit in loc si mi-am pus mainile in cap,
tragandu-ma tare de par. Am cazut in genunchi si am privit cerul.
-De ce??!!-Am tipat
Nu Robert e nenorocitul...eu sunt. Eu sunt...eu am fost cel orbit de gelozie...de furie si de ura. EU! De ce nu am ascultat?De ce nu am avut rabdare ?De ce nu am lasat-o sa imi explice? Bataia pe care si-a primit-o Robert e nimic in comparatie cu ce as merita eu. Am distrus o fiinta inocenta!
I-am distrus viata! Din cauza prostiei mele am distrus un inger.I-am rupt aripile fara sa imi pese!Mi-am batut joc de toata dragostea ei...
M-am ridicat de jos si am alergat spre casa. Aici am dat un telefon,iar in urmatoarea jumatate de ora ma aflam la bordul avionului,in drum spre L.A.
***
Dupa ce am aterizat m-am urcat in masina si am sunat-o pe Luana.
-Da!-Raspunse cu o oarecare enervare...O intelegeam...acum o intelegeam.
-Luana,trebuie sa vorbim.-I-am zis incet pe un ton trist.
-Dar in urma cu doua saptamani nu ai vrut sa vorbim!Ai fugit ca un las!
-Te rog Luana,trebuie sa vorbim!
S lasara cateva clipe de liniste.
-Bine.Sunt acasa.
-Soll...este...?-Am intrebat incet
-E la o sedinta foto
Nu am mai zis nimic,am inchis apoi m-am grabit sa ajung la Luana. Am oprit motorul masinii si am coborat.Ajungand in fata usii am batut,iar menajera mi-a deschis si m-a condus in living,zicand ca Luana va veni imedit.Am anlizat putin incaperea.Privirea mi s-a oprit asupra a doua fotografii,inramate, aflate pe o masuta.
M-am deplasat pana acolo si le-am ridicat.Soll...erau doua fotografii,doua fotografii ce infatisau aceeasi persoana,dar parca alta. Una dintre ele o infatisa pe Soll cea de dinainte ,iar cealalta pe cea de acum.Intre cele doua erau diferente uriase si privind dincolo de aspect era...dureros.In prima fotografie zambea,
in a doua nu.In prima fotografie ochii ei aveau o stralucire aparte,in a doua stralucirea aceea dispare,lasand loc unei tristeti ascunse,unei tristeti pe care nu a stiut-o nimeni mai bine decat ea.Am atins cu degetul prima fotografie...zambetul ala frumos...acel zambet pe care l-am sters fara sa imi peste.Toata fericirea aceea molipsitoare...am stins-o...
-Eric!

Am tresarit,fiindc cat pe aci sa scap fotografiile din mana. Am respirat adanc,apoi le-am pus la loc si m-am intors spre Luana.
Aceasta ma analiza de jos in sus,privirea sa oprindu-se la fata mea.
-La ce te uitai?-Ma intreba asezandu-se pe canapea.
Nu am zis nimic. Zambi slab.
-In poza aia era la balul bobocilor.Ce mai sera!-Zise melancolica aratand spre poza.
Din nou nu am zis nimic.
-Sa sti ca sunt foarte suparata pe tine ca ai plecat.Imi vine sa iti scot ochii,dar ma abtin fiindca esti varul meu.Macar te-ai mai destins?E frumos in Hawaii?
Liniste.
-Eric,cu tine vorbesc!-Se incrunta privindu-ma.
-Ok...ai o fata de parca ai fi in chinuri.
Chiar sunt...ma doare sufletul...daca il mai am.
-Ce a facut Soll in anii astia 3?-Am intrebat privind-o.
Intrebarea mea o luase prin surprindere,expresia ei facila imi dadea de inteles asta.
-La ce te referi?-Intreba.Intrebarea era mai mult de fatada fiindca stia cu exactitate unde bateam,insa ceva o retinea.Dar ce?
Am oftat trist.
Imi era greu sa o spun...Iar cel mai plauzibil motiv era frica de a primi un raspuns afirmativ,luand in felul asta inca o lovitura.
-Soll...a avut pe cineva in anii astia?
Luana inghitii in sec.
-Nu inteleg ce vrei sa spui?
O oarecare iritare m-a patruns.Ce o opreste?
-Soll a fost cu cineva in anii astia?-Vocea imi tremura
-Eric ce ai patit?-Se ridica in picioare si  facu doi pasi spre mine.
-La naiba Luana! Zi-mi daca Soll chiar a umblat din floare in floare toti anii astia!-Am exclamat ridicand tonul putin cam mult. Luana tresarii la schimbarea mea brusca de atitudine.Facu un pas in spate.
Privirea ei ma analiza in detaliu,mai ales expresia faciala.
-De ce m-ai intreba asa ceva?-Intreba
-Doar raspunde-mi!
-Eric ce ai patit? Cand ai plecat in Hawaii erai...Eric...iar acum...Ce s-a intamplat?
-Robert s-a intamplat!-I-am raspuns pe un ton ridicat.
Fata ei pali.
-Raspunde-mi!
-Ce sti?-Intreba parca cu frica
-Nu are importanta!-M-am aproiat de ea.-Raspunde-mi odata la nenorocita aia de intrebare!
Inghitii in sec,vazandu-ma chiar in fata ei.
-Nu...-Sopti apoi isi duse mana la frunte.
-Luana...te rog...raspunde-mi!-Am zis putin mai incet
-Ar fi mai bine sa pleci Eric.-Ma privi
-O intrebare.Atat.Te rog raspunde-mi!-Am privit-o rugator in ochii
Lacrimile se luptau sa iasa din ochii sai.
-Nu.-O lacrima ii curse pe obraz insa o sterse imediat.-Soll nu a avut pe nimeni...
Un cutit mi-a strapuns inima.Mi-am dus mana in locul inimii pentru a vedea dara e real...nu...durerea venea din interior.
Luana continua sa ma priveasca in ochii in timp ce lacrimile evadau din ochii ei.
Mi-am desprins privirea din a ei si am plecat...Nu stiu cum am reusit sa ajung pana la masina.In fata ochilor mi se derulau acum toate momentele in care o jignisem pe Soll,in care o invinovatisem pentru ceva ce nu facuse.Toate acestea in timp ce ea  aproba...dar de ce? De ce? Un alt moment care mi-a revenit in minte a fost acela de acum 2 saptamani,cand a  avut o scapare...
un moment de slabiciune in care a vrut sa spuna ceva. Am sperat...am sperat sa fie adevarat atunci...dar acum...doare.Doare al dracului de tare. Am oprit masina apoi am coborat si am intrat in casa. Ajungand in camera mea m-am dus direct spre un sertar...deschizandu-l am scos de acolo o coala de hartie impaturita si o bucata de material roz...
De ce le pastrasem? Nu stiu nici eu.Insa privind bucata de material inima mea se rupe  in bucati...bucati care nu cred ca vor mai fi repuse la loc vreodata. M-am asezat pe pat si am despaturit coala de hartie,pe care era asezat scrisul lui Soll...

"Dragul meu Eric,

Eric,
 Nu stiu de ce iti scriu scrisoarea asta. Probabil din lasitate,nu as mai putea sa te mai privesc o data in ochii si sa suport privirea aceea a ta. As muri,daca m-ai mai privi asa inca odata. Vreau sa iti transmit prin intermediul acestei scrisori ca imi pare rau fiindca ai inteles cu totul altceva. Imi pare rau ca am fost prea lasa si nu ti-am explicat astazi ,cand am venit acasa sa ne schimbam tinutele, cele intamplate. Imi pare rau ca te-am facut sa treci prin toata suferinta aceea. Daca as fi putut as fi luat toata suferinta asupra mea,ca tu sa nu versi
nici macar o lacrima.Un lucru foarte important pe care nu vreau sa il uiti este sa sti ca te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit. Te iubesc chiar daca am facut greseli,te iubesc chiar daca m-ai facut sa trec prin chinul acela aseara. Cuvintele pe care mi le-ai adresat au fost extrem de dure,as fi preferat sa ma omori mai bine decat sa imi vorbesti in felul acela. Dar viata nu este dreapta...este o curva...dupa cum ai zis si tu,o curva la fel ca mine.
Vreau sa te rog ceva,desi stiu ca nu mai am dreptul. Vreau ca atunci cand vei avea o sotie si poate si copii sa nu te lasi condus de furie si gelozie si sa pateasca si sotia ta acelasi lucru ca si mine. Nu le doresc nici celor mai rai dusmani ai mei sa treaca prin ce am trecut eu. Asa ca nu uita Eric,sa nu mai lasi niciodata furia si gelozia sa te conduca.
Eu stiu ca nu esti cum ai devenit seara trecuta. Stiu ca esti dulce si calm. Ai grija de tine si de inima mea!
                                                                                                                                                                                                                   Te iubesc,
                                                                                                                                                                                                                                        Solagee."

Am privit fix portiunea de scris intignat...o lacrima.
~*
-Ti-a placut?-Am repetat intrebarea punandu-mi capul in palme.
-Ce?-Intreba nedumerita
-Sarutul.-Am zis promt ridicandu-mi privirea spre ea.
-Eric nu mai vorbi in dodii. Despre ce sarut vorbesti?
-Sarutul lui Robert sau ati ajuns si mai departe.-Am zis pe un ton dur.
Impietri,iar fata ei deveni pala.
-Acum ti-ai amintit?-Am zis ridicandu-ma de pe pat si facand un pas spre ea.
-Eric eu...-Inghiti in sec.
-Dar de ce? Nu trebuie sa te justifici iubita mea. Doar nu conteaza ca m-ai mintit in fata spunandu-mi ca ma iubesti ,iar 3 ore mai tarziu ti-o trageai cu fostul pe la colturi la nici 10 metri departarede mine.-Am vorbit calm,desi pe interior fierbeam.
-Nu e ceea ce crezi...-Zise incet.
-Aaa,da? Atunci cum e? Spui ca nu am vazut eu bine?-Am mai facut un pas spre ea.
-Nu...-Vocea ii se stinse.
-Ce ai patit?Ti-e rau? Esti cam alba la fata.
Lasa privirea in jos. I-am ridicat capul obligand-o sa ma priveasca in ochi.
-Raspunde!-Am exclamat.
...
-Am zis sa raspunzi!-Am ridicat tonul.
-Eu...
-Sti ma doare Soll. Ma doare al naibii de tare. As fi preferat de 1000 de ori sa ma arunce cineva in foc sa ma injunghie de 10.000 de ori in acelasi loc sa imi scoata ochii decat sa vad ce am vazut,deoarece sunt sigur ca era mai putin durerors. De ce ai facut asta? De ce m-ai mintit ca ma iubesti?-O lacrima imi cazu pe obraz.
Intinse mana dorind probabil sa imi inalture lacrima.Am prins-o de mana intr-un mod brutal.
-Raspunde!-Am exclamat ridicand tonul.Eram sigur ca aveam privirea aceea infioratoare deoarece ma privi cu frica.
Suspina lasand capul in jos,iar doua lacrimi ii cursera pe fata.
-Plangi?-I-am ridicat capul din nou.-Ooo,scumpo dar curvele nu plang niciodata. Ele doar accepta totul. Nici o lacrima iti amintesti? Asta e regula vostra.
-Deci imi raspunzi azi?-Am tipat.
-Eric...nu e ceea ce crezi...m-m-a obligat sa il sarut.
-Ti-am zis sa imi raspunzi! Zi,de ce m-ai tradat? Eu nu iti eram suficient? Dar ce vorbesc cine stie de cand te vezi cu el. Poate saracul baiat nu are nici o vina. Te intalneai cu amandoi in acelasi timp? Raspunde!
Am apucat-o de incheieturile mainilor si am izbit-o de perete.
-Nu...t-te-am t-tradat...-Reusi sa spuna
-Ooo,te rog! Ai vrea sa te cred?Stiu bine ca am vazut!-Am tipat
...
-Si acum spune-mi Soll ce am zis eu mai de mult? La hotel in Bucuresti? Iti amintesti?-Se tensiona si mai mult,iar fata ei deveni si mai alba.
-Deci iti amintesti.-Am continuat vazandu-i reactia.- Am zis sus si tare ca nu suport tradarea, firar sa fie!Asa am zis ,da? Am zis lucrul ala ca sa nu se ajunga aici si se pare ca tu ai uitat.
...
-Dupa ce mi-ai facut tu in seara asta crezi ca voi mai putea avea incredere vreodata in vreo fata?
....
-Vorbeste o data!-Am izbit-o mai tare de perete.Ma durea atat de tare sa ii fac asta...
-Tu iubirea mea. Dragostea mea adevarata-I-am mangaiat obrazul- M-ai tradat. M-ai injunghiat pe la spate. Mi-ai luat sufletul si inima si le-ai jucat in picioare fara sa iti pese.-Alta lacrima imi curse pe obraz.
-Mai ti minte cate declaratii ti-am facut?Cat ti-am dovedit ca te iubesc? Cand iti spunem ca iubirea mea pentru tine e pana la infinit si inapoi? Ei bine acum vrei sa sti in ce s-a transformat toata iubirea aceea?
...
-In ura!-Am tipat extrem de tare.
-Vrei sa mai auzi odata? Te urasc Solagee Ionescu! Te urasc fiindca m-ai distrus ,fiindca nu ti-a pasat de dragostea mea,fiindca ai incalcat singura gresala peste care nu pot trece cu vederea! Te urasc!-Am dat cu pumnul in perete,chiar langa capul sau.
Incepu sa planga.Ma durea sa o vad plangand...Ma durea atat de tare incat am avut impulsul de a o lua in brate si de ai spune ca totul va fi bine.Ca toate astea sunt doar o gluma si ca vom fi impreuna mereu.Dar impulsul a disparut la fel de repede pe cat a si venit.
-Ooo si... te urasc pentru ca esti frumoasa doar pe exterior,atat! In rest nu ai nici un sentiment,tu nu sti sa iubesti,dar iti spun ceva frumusetea e trecatoare.
-Si acum...daca cauti in capsorul asta al tau frumos iti vei mai aminti ceva din discutia de la Bucuresti. Am zis daca tin eu minte bine ca cine ma tradeaza plateste. Si asta,scumpa mea vei face si tu!!-Am privit-o apoi am luat-o de maini si am trantit-o pe pat.
Privirea mea cobora pe corpul sau in timp ce imi desfaceam nasturii de la sacou.Inca plangand se trase in cea mai indepartata parte a patului.
-Dupa cum am zis mai devreme. Daca ti-ai traso cu Robert langa un perete fara sa vrei,atunci o vei face si cu mine acum si aici!Macar eu iti ofer ceva mai mult confort,pe care nu il meriti totusi.-Tonul meu era unul inuman,nu semana absolut deloc cu mine.Nu ma puteam controla...eram doar o marioneta a furiei si a geloziei.
Am aruncat sacoul jos apoi am deschis primul nasture de la camasa si m-am apropiat de ea.
Vazand gestul meu se trase si mai departe,strangadu-si genunchii cu bratele.Prinzand-o de maini am intns-o pe pat,eu venind deasupra sa si am inceput sa o sarut...
-Eric...te rog!!!-Tipa
Ma sfasiau cuvintele ei,ma distrugeau incet.Imi doream ca toate astea sa nu existe...imi doream sa nu o fi vazut sarutandu-l pe Robert.
-Ma rogi?Nu ai dreptul sa ma rogi nimic!
-Te rog!!
Am ignorat-o desi nu stiu cum am putut face asta...odata cu tipetele ei se mai rupea cate o bucata din inima mea.Am simtit o durere in zona abdomenului,durere ce m-a facut sa ma ridic.Cand am privit in jur Soll era langa usa incercand sa iese,insa fiindca incuiasem usa nu a reusit sa o faca.Am luat-o de talie si am asezat-o din nou pe pat,de aceasta data lasandu-ma cu mai multa presiune asupra ei.Am privit-o,iar aceasta ma privi in ochi si zise:
-Eric tu nu esti asa...te rog!!!Crede-ma nu te-am inselat! Te iubesc!!!
In acel moment nimic nu mai exista.Niciodata nu am detestat ceva mai mult decat o declaratie falsa. Uram acest lucru,era de-a dreptul egosit...
Negandidu-ma de doua ori,palma mea a fcaut contact cu obrazul ei. Imediat ce am facut acest lucru am regretat.Era cel mai incorect lucru facut vreodata,insa nu am lasat sa se vada regretul.
-Nu  mai minti curvo! Daca ma iubeai precum spui nu faceai ce ai facut!-Am tipat
-Esti o curva! O curva in care am avut incredere mai mare decat in mine. Pe care am iubit-o mai mult decat pe viata mea,dar cum am mai zis curvele platesc foarte scump si asa vei face si tu.
Suspinele se infiltrara in plansul sau.Mainile mele au distrus cu mare usurinta rochia sa,eliminand-o bucata cu bucata.Terminand cu aceasta am inceput sa o sarut din nou...daca acelea se puteau numi saruturi.
-O sa regreti asta mai tarziu...-Am auzit ca o soapta...
~*
A avut dreptate....a avut dreptate in totalitate.Acum...ma doare.M-a durut atunci insa acum e de mii de ori mau mult. Am recitit randul:""te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit."Era ca o sabie ce mi se infigea in inima in repetate randuri.Imi venea sa mor...sa ma impusc...nu o sa pot trai cu asta...nu o sa pot trai cu gandl ca din cauza geloziei mele idioate i-am distrus viata...pur si simplu nu voi putea.Am stans cu putere in mana bucata de material roz...De ce? De ce nu am putut fi mai ingaduitor? De ce...
Usa camerei se tranti la perete.
-Eric Pierce esti un om mort! Ce i-ai facut Luanei?-Tipa Soll.
Mi-am intors privirea spre ea si am intalnit o alta privire extrem de furioasa.Nu stiu ce expresie avea fata mea,insa ochii ei sa marira de indata ce ma analiza putin,apoi privirea sa cobora spre mainile mele. I-am urmat privirea spoi dupa cateva secunde am privit-o din nou.Ochii mei intalnindu-i pe ai ei.Tristetea sa infiltra rapid in acestia...inca o lovitura.
Trecuse o eternitate de cand ochii ei nu ii parasisera pe ai mei,o eternitate de cand ramasese  impietrita,sau asa mi se parea mie deoarece suferinta era apasatoare.Apoi ca prin minune zambi slab,un zambet amar ce ascundea o multime de sentimente.
-Cum a fost in vacanta Eric?-Intreba mergend spre mine.Isi puse geanta pe pat
-Devastatoare...-Am zis,speriindu-ma apoi de felul cum suna vocea mea.Era de parca nu as fi vorbit eu,ci o alta persoana care fusese torturata ani de-a randul prin cele mai inumane metode.
Se aseza pe pat.
-Se pare ca  a fost o vacanta incantatoare.Mai mult ca sigur te-ai distrat de minune.Vreo noua cucerire ai mai gasit sau te opresti in cele din urma la Silvya?Dar stai! Te-ai culcat si cu mine deci nu.Sau poate te caiesti de ce ai facut si vei deveni in sfarsit baiat bun.-Ma privi fix cu o privire rece asemenea ghetii.
-Soll...
-Da Eric,ai ceva sa imi spui?Ooo,dar ce ai acolo?-Isi fixa privirea asupra obiectelor din mainile mele. I-am urmarit privirea analizand la randul meu obiectele.
-Da-mi sa vad!-Zise intinzand mana.
Stia exact ce face...scopul era doar sa ma chinuie  si o meritam...o meritam din plin.
Luand scrisoarea din mana mea isi trecu privirea peste continutul acesteia apoi zambi.Din nou acelasi zambet amar.
-Ai pastrat-o?!-Spuse surprinsa.-Sincera sa fiu nu ma asteptam.-Isi ridica privirea spre mine.
-Nu prea inteleg de ce ai pastra asa ceva si tocmai de aceea te voi ruga sa imi explici,insa mai intai...-Privirea ei cobora spre bucatica de material-...aia ce e?
Lua materialul din mana mea.
-Matase roz...-Zambi din nou in acel fel.-...a cui e?-Ma privi din nou.
Avea o privire nedumerita,insa daca priveai in ochii sai,in spatele acelei nedumeriri se ascundea cunoasterea.
Mi-am ferit privirea de a ei.
-Ok,am inteles. Este de la o alta tarfa cu care te-ai culcat...cred ca a fost ceva de neuitat de ai pastrat asta si mai cred ca ai fost tare nerabdator pentru ca bucatica asta e rupta dintr-o tesatura mai mare care cu siguranta a alcatuit candva  o piesa vestimentara.
-Am dreptate?-Afisa din nou zambetul amar.
Cat...
-Asa...acum sa revin la ce am spus mai devreme.De ce ai pastrat scrisoarea?-O flutura prin fata sa.
De ce am pastrat-o? Nici eu nu stiu...
-Eric,cu tine vorbesc!
Am privit-o.
-Cum poti fi o actrita atat de buna?-Am intrebat incet,insa suficient cat sa ma auda
-Eu? Scumpule asta e lumea mea. Lumea mea e ca un film...un film din ala prost de tot in care dai dintr-o problema in alta.Si sincer m-am saturat.-Rupse scrisoarea in doua apoi in parti mai mici,dupa care o arunca pe podea.
Am privit bucatelele de hartie.
Ridicandu-mi privirea am intalnit o alta extrem de serioasa si de rece.
-Cine ti-a spus?-Intreba brusc
-Robert...
-Incredibil! Cu s-a intamplat asa ceva? Sa nu imi spui ca te-ai intalnit intamplator cu el si ca s-a gandit sa iti impartaseasca cateva secrete?-Tonul sau era usor sarcastic.
...
-Sti...-Continua-...trebuie sa vad cum dau de el,avem niste conturi neincheiate.Trebuie sa o rezolv si pe asta,ce sa-i faci!-Ofta
...
-Sti Eric...am vrut sa te intreb ,insa fiind plecat in vacanta nu am vrut sa fiu nepoliticoasa si sa te deranjez. Cum te-ai simtit dupa ce ai reusit in sfarsit sa te  culci cu mine? A fost mare satisfactia,nu?
Cuvintele ei erau asemenea unor pumnale ce imi strapungeau corpul.
-Vrei sa sti cum m-am simtit eu?-Ma privi fix.
Nu am raspuns.
-M-am simtit ca o proasta,ca o idioata,ca o...tarfa ordinara si toate astea deoarece dupa atatia ani am permis ca un barbat sa ma atinga,si nu orice barbat.I-am permis asta barbatului care cu trei ani in urma mi-a distrus viata.
Nu mai vroiam sa stiu nimic.Simteam ca mor auzind lucrurile astea din gura ei.
M-am intors cu spatele la ea si am lasat privirea in pamant.
-Mi-ai distrus viata Eric,intr-o singura noapte ai reusit sa distrugi tot ce avem pana atunci,incepand cu iubirea mea pentru tine si cu increderea in barbati.
Am simtit cum s-a ridicat de pe pat.
-Ai reusit sa distrugi toata fericirea si pofta mea de viata.-Vocea ii tremura.
Imi doream sa ma loveasca un tren oricum nici o durere nu se compara cu ceea ce simteam.
-M-ai distrus Eric....m-ai distrus fara sa iti pese. Ai fost egoist.-Suspina- Ai vazut doar suferinta ta.Nu mi-a pasat de lacrimile mele,de rugamintile mele.-O lacrima imi curse pe obraz,insa am sters-o repede.-Nu ti-a pasat nici de faptul ca te iubesc,ba mai mult atunci cand ti-am spus m-ai lovit.
Cel mai dureros moment din viata mea...imaginile mi se revarsau dureros de incet in minte,parca dorind sa ma faca sa retraiesc momentele acelea,insa de data aceasta stiind adevarul.Era ca si cum as privi un film in care unul dintre personaje actioneaza gresit si mi-as dori sa il fac sa vada realitatea...Durerea era inimaginabila.
-Intoarce-te...-Zise cu voce inecata
Alte lacrimi mi-au evadat din ochii.Le-am inlaturat repede.
-Uita-te la mine Eric! Priveste rezultatul actiunilor tale! Uita-te in ce m-ai transformat!-Tipa
M-am intors incet si am in talnit cea mai trista si indurerata expresie.Lacrimile ii curgeau fara oprire pe fata. La vederea expresiei sale inima mi s-a rupt pentru a nu stiu cata oara in milioane de bucatele si am lasat libere lacrimile pe care ma chinuiam atat de tare sa le ascund.
-Iti place?- Ma intreba cu o voce indurerata.
-Asta sunt eu .Adevarata mea fata din ultimii trei ani.Nu cred ca a fost zi...ba nu! au fost cateva zile in care nu am varsat nici o lacrima in toti anii astia,dar doar cateva zile.Cateva nenorocite de zile in care am zambit cu adevarat.
Nu stiam ce sa spun...ce sa fac.Imi venea sa ma duc,sa ma inchid undeva,si sa nu mai ies de acolo niciodata.
-Dupa ce am plecat atunci de la tine si a vazut Luana starea in care ma aflam a fost croita sa mergem la politie si sa depun plangere.Ai fi stat mult timp la racoare pentru ceea ce ai facut,insa am spus clar nu.Si sti de ce?
...
-Pentru ca te iubeam.-Ma privi in ochi.- Te iubeam atat de mult. I-am spus Luanei ca nu o pot face pentru ca ar fi ca si cum m-as denunta pe mine.Te-am iubit Eric...nimeni nu stie cat de mult si cat de sincer am facut-o.Dar acum  vrei sa sti ce simt? Ura!-Tipa
-Vrei sa mai auzi odata?
-Te urasc! Te urasc Eric Pierce pentru ca m-ai distrus! Te urasc pentru ca nu ti-a pasat de dragostea mea!Te urasc pentru ca nu ai avut suficienta incredere in mine! Te urasc pentru ca nu ai vazut decat suferinta ta.
Simteam cum lacrimile imi curgeu pe fata.Am privit-o cu durere in ochi si am intalnit o privire rece ,plina de ura.
-Si te urasc pentru ca esti frumos...ba nu! esti superb. Atat de superb incat vrajesti fete prostute cum am fost eu.Le faci sa se indragosteasca de tine apoi le distrugi vietile. Cat m-am ferit...cat mi-am impus sa nu ma indragostesc de tine.Intotdeauna am zis ca nu voi iubi o persoana celebra...si am stiut de ce. Persoanele in cauza sunt egoiste...si atunci cand nu le convine ceva ii ranesc pe cei din jur in cele mai dureroase moduri. Spune-mi, le-ai facut asa ceva si altor fete?
Am clatinat din cap.
-Nu te aud?-Intreba tipand in timp ce plangea.
-Nu.-Am zis clar printre lacrimi.
-Deci am avut onoarea sa fiu prima fata violata de Eric Pierce.Eric Pierce marele star caruia i-au cazut intotdeauna fetele la picioare!-Rase fals
-Imi...-Am inceput.
O palma imi atinse fulgerator obrazul.
-Sa nu indraznesti!-Tipa-Sa nu indraznesti sa spui ca iti pare rau! Nu ai dreptul!
Am privit-o indurerat...privirea ai era plina de ura.
Nu suportam sa o vad privindu-ma asa...ma durea...ma ranea profund privirea ei.
Am suspinat ,incercand sa imi fac curaj.Desi nu meritam sa spun asta am zis-o.
-Si eu te-am iubit si recunosc ca am fost un prost fiindca nu te-am ascultat,recunosc ca am gresit si regret asta...nu stiu ce sa fac ce sa spun...e prea mult...e mult prea mult pentru mine.Si eu am suferit...si eu sufar...-Vocea mea era trista...plina de regret...
In urma spuselor mele paru si mai enervata,ura  transmisa prin intermediul privirii sale amplificandu-se.
-Nu ma fa sa te plesnesc din nou? Ai suferit? Ce ai facut? Ai fugit in L.A. unde te-ai apucat de baut si ti-ai tras-o cu toate tarfele pe care le-ai gasit.Asta  e genul tau de suferinta...Ei bine e nimic...vrei sa sti ce e suferinta adevarata Eric? Chiar vrei sa sti?-Privirea mea o sustinu pe a ei.
-Suferinta adevarata e sa intri in soc din cauza unei intamplari,sa ai cosmaruri in fiecare noapte cum ca cineva te urmareste si vrea sa iti faca rau,sa stai internat in spital unde in jurul tau se invarte o armata de doctori si de psihologi care nu stiu ce sa iti faca,sa te vad in pielea oricarei persoane din jur,sa te feresti de atingerile tuturor si sa tipi sa te lase in pace,sa nu iti faca rau. Sa te uiti la familia si la prietenii tai si sa nu ii recunosti,sa vrei sa te sinucizi din cauza cosmarurilor fara sfarsit,sa stai internat intr-un sanataoriu timp de 3 luni! Asta e suferinta Eric! O cunosti?-Intreba planagand in hohote.
Se lasa incet si se aseza pe podea.
Incercam sa procesez informatiile...incercam insa nu puteam.Nu vedeam, nu auzeam...tot ce imi venea in minte era "Numai din cauza ta s-au intamplat astea,tu esti vinovat!".
Mi se inmuiasera genunchii...simteam ca nu mai am aer...ca  voi muri sufocat in orice moment. M-am asezat pe podea fara sa spun ceva.Eram...in soc.Nu puteam sa spun nimic...ceva ma oprea...ceva nu ma lasa. Inima nu mai avem,o pierdusem.In locul ei era acun o gaura neagra imensa...
Atata suferinta pentru un singur suflet...cum?! Cum am putut sa fac asa ceva...cum am putut fi atat de orb?!Ma urasc! Ma urasc atat de tare incat imi doresc sa mor...
Am privit-o pe Soll care se afla in fata mea si plangea.Suspina apoi ma privi.Parul ii era ciufulit,iar fata uda. In afara de cunvintele ei mintea mea era goala...nimic nu mai exista.Nimic in afara de ea...
-Te doare asa-i?-Intreba stergandu-si fata cu  mana.
E putin spus...asta nu e durere.E mult mai mult...
Am inceput sa plang.
-Ti-am spus ca intr-o zi o sa regreti ce ai facut.
-Omoara-ma!-Am zis bruc.
-Ce?!-Intreba nedumerita
-Omoara-ma sau o fac eu!-Am privit-o
-Ooo,te rog nu fi patetic! -Exclama cu ura.-Nici sa mori nu ai dreptul.Sti care e pedeapsa pentru tine?-Intreba in timp ce se ridica.- Sa traiesti cu suferinta asta pentru totdeauna.Sa traiesti cu regretul si cu durerea asta in suflet.Obisnuieste-te cu asta Eric Pierce,pentru ca o meriti.A venit si randul tau sa suferi pentru ca eu nu mai rezist.-Zise in timp ce iesea din camera.
Randul meu...
Randul meu...
E mult prea mult...nu voi putea trai asa...nu voi putea sa traiesc stind ca am distrus viata cuiva in felul acela.Nu voi putea trai stiind ca am adus pe cineva in pragul nebuniei...pur si simplu nu voi putea.
*~*~*~*~*~*


12 comentarii:

  1. nu pot sa cred ca ai postat:))...tu sti cat am asteptat momentul acesta?pfff...
    sa sti ca ma bucur enorm pentru suferinta lui, chiar daca pe de alta parte imi parer au de el...dar...si-a cam facut-o cu mana lui...
    un capitol minunat, mi-a placut maxim!!!!!Soll palaria jos!!!
    Bravo Laura, sper sa postezi urmatorul capitol cat de curand!!
    :*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi dau seama ca ai asteptat mult si tin sa iti spun cu parere de rau ca vei astepta ceva timp si dupa urmatorul capitol,fiindca nu prea am timp si nici inspiratie sa scriu.
      Iti multumesc tare mult! :*

      Ștergere
  2. Nu-mi vine sa cred ca ai postat :O Jur ca daca ma mai lasi odata asa te ucid :))) Doamne,Eric o sa moara?:| Te rog sa aduci capitolul urmaotr mai repede :o3 E minunat realizat, dar m-ai lasat in ceata :-w Succes pitico :* :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Daca ma uicizi chiar nu voi mai scrie...am auzit ca pe partea cealalta nu e un semnal prea bun la internet :))
      Multumesc tare mult! :*
      P.s. Am 1 .70 :-W :)))

      Ștergere
  3. Cat am asteptat capitolul asta!Doamne...!Absolut incredibil!Esti geniala!

    Am dat din ras in plans citind capitolul asta:))

    In sfarsit a aflat...Evrica!Acum isi da seama ce idiot e!Cat de...de nenorocit a putut sa fie!Si la naiba cu el!:((Fiindca nu ma pot opri din plans gandinfu-ma la ce s-ar putea intampla...Eric e...Chiar distrus...Nu i-as dori nimanui durerea lui,si nici pe-a lui Soll...Ea a fost puternica...da' el...Ah,gata!Trebuie sa incetez sa gandesc,ca-mi vin tot felul de scenari.

    Doamne!:((:))Vino cu next-ul cat mai curand c-am sa innebunes!Nici eu nu mai stiu ce fac:))rad sau plang?:((



    Bafta in continuare


    Love you:*:*:*


    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare actioneaza dupa cum ii place .Eu personal nici nu am ras nici nu am plans...am ramas neclintita :)) Si nu,nu am inima de piatra :)) Dar fiind cea care l-a scris...e doar un rod al imaginatiei mele bolnave :))
      Nu stiu cand il voi pune pe urmatorul,fiindca nu prea am timp si nici inspiratie.
      Iti multumesc tare mult! :*

      Ștergere
  4. Asa,incepem.
    Proba.Doi zece,doi zece...
    AAAAAALELUIA!
    :))
    Nu pot sa ma opresc din ras.Capitolul e foarte si vreu sa spun foarte trist,dar eu nu pot sa ma opresc din ras.E chiar amuzant daca te gandesti ca spuneai ca nu poti sa scri pentru ca erai prea fericita si nu iti va iesi bine desi ti-a iesit minunat.Ori esti suparata ca iar te-au facut astea sa racesti,ori ca nu poti sa vezi filmul cu TAMARA singura,ori nu stiu.Te-a intristat moartea lui Derek din cartea aia desprea care ti-am spus ca am plans la final?:))
    Na,ca acuma chiar ca sant trista si eu.Saracu Derek...
    Oricum,sa vorbim despre capitol.
    Pote ca nu ar fi trebuit,dar mi-a venit sa rad cand soll a intrat peste eric in timp ce el se gandea la ACEL moment.:))
    O fost fain,fain.:))
    Iarasi mi-a placut de luana la inceput.Mama leoaica-agent secret-super la moda,Luana.Cand am vazut capitolul prima oara mi s-a parut mare dar mi-a placut asa tare ca l-am terminat foarte repede.Mai repede decat imi imaginam.Sincera sa fiu am crezut ca o sa fie putin plictisitor pentru ca de obicei mie nu imi plac momentele cand doua persoane vorbesc despre cat de mult se iubeau si porcarii din astea.Sunt prea siropoase pentru gustul meu.Si desi a fost exagerat ceea ce simtea eric,a fost exagerat intr-un mod normal.Era de imaginat ca asa se va simti cand va afla adevarul si ai facut sa para chiar adevarat.Ca si cum l-am putea vedea strangand in mana materialul roz,sau privirea lui pierduta in timp ce se gandea,sau lacrimile lui cand vorbea cu soll.
    Sti ca omu' nu nicodata multumit cu ce are si cred ca iti imaginezi ca vroiam mai mult dar imi place intr-un fel ca te-ai oprit aici lasandu-ne cu suspansul ala de "Ce se va intampla acum?".
    Ma gandeam ca soll o sa continue sa aiba fata aia de "Nimic nu imi pote face rau" dar ma bucur ca in sfarsit a lasat masca acasa si i-a aratat lui eric ce a facut din ea.
    Ma mir ca Luana nu i-a scos ochii lui eric.Eu as fi facut-o.:))
    Daca are nevoie de ajutor,pote oricand sa ma sune.Ai tu numaru.
    :))
    Chiar azi am terminat prima carte din The Mortal Instruments si ma gandeam ca acum nu mai am ce citi penru cateva zile si capitolul 42 din ficu tau ar fi perfect.Ma asteptam sa postezi mai tarziu pote peste 2 sau 3 zile.
    Oricum,super capitol.Ma bucur mult ca Eric a aflat in sfarsit adevaruL si da,MINUNE,simt puina mila fata de el.:))
    Astept coninuarea;) :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Mica diabolica tin sa te anunt,in primul rand,ca eu am vazut filmul TAMARA. Si...ohh baby e scary rau...dar e si amuzant. Eu nu m-am uitat la genul lui,fiindca daca vedeam ca e horror/thriller clar nu ma uitam :))
    Asa...acum revenind la capitol. Multumesc ca ai citit!Era si culmea sa nu o faci la cat m-ai batut la cap cu "Scrie!" Cred ca postarea asta ti se datoreaza in proportie de 70% numai tie,asa ca cine citeste da un suc :))
    Ma mai bucur si ca te-am lasat in suspans. Sti ca eu cu asta ma hranesc.
    Urmatorul nu stiu cand il voi posta,fiindca tu sti cel mai bine cum e cu scoala asta...ti-am explicat eu.
    Multumesc inca odata. :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  6. Hello! :) am intrat si eu in lumea Words are not Enough :) si chiar imi place. mi-a luat 2zile sa termin dar a meritat. sincera sa fiu am dormit si 5ore doar pentru ca nu ma putam opri din citit. e asa de grozav incat NU MAI POT.wow si deabia astept sa vi cu continuarea.am vazut ca ai spus o data ca ai fi vrut sa renunti.si ma bucur atat de mult ca nu ai facut asta.e grozav foarte grozav, nici nu pot sa exprim in cuvinte ce am simtit cand am citit fic-ul.am ras, am plans, m-am bucurat, m-am intristat...toate sentimentele care exista le-ma simtit, pana si furie. sper ca nu vei renunta la el si ca vei continua.orikum eu o sa o iau de la capat si il mai citesc o data pentru ca e prea grozav. un singur regret am, acela ca nu am gasit blog-ul mai devreme.imi pare rau.

    astept continuarea si sper ca va fi cat mai curand.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru inceput...Bun venit pe blogul meu!
    Ma bucur tare mult ca iti place ficul si mai ales ca ti-a captat atentia. Stiu ca am spus ca as vrea sa renunt...nu prea imi permite timpul sa scriu.
    Continuarea nu stiu cand va veni,pentru ca dupa cum am mai zis nu am foarte mult timp pentru a scrie,scoala e un adevarat cosmar.
    Multumesc tare mult pentru comentariu!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. Hei:) Am revenit si eu p-aci:d
    Daa! In sfarsit a aflat si Eric ca a fost un nenorocit si ca a vorbit de atatea ori ca un idiot! Cat am asteptat acest moment:x Si Soll a fost geniala!
    Cat ma bucur ca acum sfera Eric>:). Era si timpul. Prea a fost un increzut si se credea superior. Dar totusi, sper sa nu faca vreo prostie. Nu, nu. Nu are voie. Totusi, te rog sa nu sufere prea mult :o3. Am si eu putintica mila de el.
    Abia astept sa aflu ce se intampla in continuare.
    Spor la scris si bafta multa la scoala:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere