duminică, 4 martie 2012

Capitolul 22

Surpriza!!! Un capitol nou :) Aseara nu aveam ce sa fac asa ca m-am apucat de scris la urmatorul capitol si surpriza aproape l-am terminat in 2 ore. Acest capitol sunt sigura ca va v-a capta atentia si ca o sa va surprinda...cat de placut nu stiu. Ramane la alegerea voastra.
~*~*~*~*~*~*~*~*


Capitolul 22.
(p.s. mai sus va las o poza cu rochia lui Soll)



PVE.


Am ajuns la localul unde avea loc petrecerea in 20 de minute.Acolo am fost intampinati de cei doi miri la fel ca si restul invitatilor. Am observat ca si celelalte domnisoare
de onoare purtau alte tinute,la fel si cavalerii de onoare. De cum am intrat in sala toate privirile s-au intors spre noi. Unele fete care ne priveau mai aveau putin si lesinau.
Sper ca asta nu se datora faptului ca ma recunoscusera. Pe de alta parte privirile baietilor o admirau pe iubita mea si pot spune ca mai degraba era holbat nu privit. Insa
privirea care ma deranja cel mai mult era cea a partenerului Jessicai ce parea ca din moment in moment v-a sari pe Soll.Am observat si in timpul cununiei religioase tipul acesta
de privire care bineinteles i se adresa tot lui Soll. Nu imi place baiatul asta absolut de loc. De la el mi-am mutat privirea la Soll care din cate se pare il observase si ea,dar cel mai ciudat lucru e ca
il privea cu teama. Ceva nu e bine aici. Imi scapa ceva cu siguranta.
Am luat-o pe Soll de mana si am pornit spre masa unde se aflau restul domnisoarelor de onoare si al cavalerilor de onoare.I-am tras scaunul lui Soll si am ajunat-o sa se aseze. Eu m-am asezat in fata baiatului acela si in acelasi
timp in dreapta lui Soll.
-Ooo,Eric nu am apucat sa va fac cunostinta!-Spuse Jessica oprindu-mi gandurile.
-Mmm...-Am spus
-Voua nu am apucat sa va fac cunostinta. Deci,Eric el e Robert,Robert el e Eric...iubitul surorii mele.-Spuse Jessica ultima parte uitandu-se la Soll.
Am intins mana peste masa si am strans-o pe cea a lui Robert.
-Dar lui Soll nu ii faci cunostinta cu el?-Am intrebat-o pe Jess aratand spre Robert.
-Ooo,nu e nevoie.Ei se cunosc deja.Robert a fost iubitul lui Soll acum ceva timp.-Raspunse zambind
Auzind spusele ei am incremenit si mi-am intors privirea spre Soll care la randul ei se uita ingrijorata la mine.Privirile nostre se intersectasera, insa nu puteam citi nimic in privirea iubitei mele.
-Deci...Eric iti place rochia lui Soll?-Spuse Luana care parea la fel de ingrijorata ca si Soll.
Ceva nu e bine aici,am mai zis asta si o sa o mai zic.
-Aaa...da e superba. Defapt orice ar purta ea tot superb ar arata.-Am incercat sa zambesc luand-o pe Soll de mana.
-Asa-i.-Zambi fortat Luana
-Off ,frate ce-i cu atitudinea asta de curci plouate? Suntem la nunta fratilor! Haideti sa petrecem!-Vorbi Andrew care privise toate cele intamplate mai devreme
-Ai dreptate Andrew. Si cred ca stiu cum vom incepe seara. Urmeaza dansul mirilor nu ?-Am spus
-Da.-Raspunse Ali-De ce ?
-Am o idee.Haide Soll!-Am ajutat-o sa se ridice tragandu-i scaunul apoi am luat-o de mana si am pornit spre cei doi miri.
-Buna!-Am salutat
-Buna,ce faceti?-Zise Sergiu.
-Pai...vrem sa va facem o surpriza.-I-am zambit lui Soll
-Aaa da? De surpriza?-Intreba Alexandra
-Ce ati zice de o melodie live pentru dansul vostru?-I-am intrebat
-Ar fi super.-Zambira-Tu vei canta,nu?
-Noi vom canta.-Am aratat spre Soll
-Ooo,nu! Eric...-Incepu iubita mea
-Soll,sti sa canti?-Sari Alexandra
-Pai...
-Da stie.Si inca cum.-Am raspuns pentru ea
-Ooo, Doamne. De ce nu ne-ai zis?-Intreba Alexandra
-Nici nu stia ca poate canta,pana cand am pus-o eu.-Am zis
-Abia asteptam sa va auzim cantand si mai ales pe tine Soll.-Spuse Sergiu.
-Ok...-Sopti Soll.
Am luat-o de mana si ne-am indreptat spre scena.
-Nu imi vine sa cred!-Zise amuzata
-Ce?
-De cand planuiesti asta?
-Acum mi-a venit ideea.-I-am raspuns
-Off,am un mic geniu langa mine.-Rase.
-Deci ce cantam?
-Nu stiu...-Am spus
-Stiu,ce ai zice sa alegem o melodie in care vei canta mai mult tu,ceva care sa fie potrivit mai mult pentru o voce feminina.Voi canta si eu cu tine,dar mai putin. Esti de acord?-Am zis tot eu
-Bine.La ce te-ai gandit?
-"Lady Antebellum-Never Alone"
-Ooo Doamne,melodia aia e asa de superba!-Exclama zambind
-Stiu. Haide!
Am urcat spre scena si ne-am luat fiecare cate un microfon apoi Soll a vorbit:
-Buna seara,dragi invitati. Vreau sa va multumsc in numele mirilor ca sunteti in aceasta seara alaturi de ei. Ca sunteti martori la toata fericirea pe care o emana acest cuplu superb care de astazi au devenit sot si sotie.
Drept dar de nunta pentru acestia,eu impreuna cu iubitul meu vrem sa le dedicam o melodie frumoasa care speram sa le placa. Sa fiti fericiti si sa va iubiti toata viata!
Termina ea apoi o multime de aplauze inundara sala. Aplauzele luand sfarsit Soll si-a asezat o mana pe microfon,iar cu cealalta a cuprins-o pe a mea. Dupa ce i-am facut semn pianistului melodia a inceput si o data cu ea si versurile cantate de  Soll.



May the angels protect you
Trouble neglect you
And heaven accept you when its time to go home
May you always have plenty
The glass never empty
Know in your belly
You're never alone


May your tears come from laughing
You find friends worth having
With every year passing
They mean more than gold
May you win but stay humble,
Smile more than grumble
And know when you stumble
You're never alone


S-a intors spre mine si m-a privit in ochi cu dragoste.


Never alone
Never alone
I'll be in every beat of your heart
When you face the unknown
Wherever you fly
This isn't goodbye
My love will follow you stay with you
Baby you're never alone


          well
I have to be honest


As much as I want it
I'm not gonna promise that the cold winds won't blow
So when hard times have found you
And your fears surround you
Wrap my love around you
You're never alone


Never alone
Never alone
I'll be in every beat of your heart
When you face the unknown
Wherever you fly
This isn't goodbye
My love will follow you stay with you
Baby you're never alone


May the angels protect you
Trouble neglect you
And heaven accept you when its time to go home
And when hard times have found you
And your fears surround you
Wrap my love around you
You're never alone


Never alone
Never alone
I'll be in every beat of your heart
When you face the unknown
Wherever you fly
This isn't goodbye
My love will follow you stay with you
Baby you're never alone


My love will follow you stay with you
Baby you're never alone .


Melodia a luat sfarsit si o multime de apaluze au inundat sala. Soll inca ma privea in ochii in acelasi mod asa ca nu am mai stat pe ganduri si am sarutata-o strangand-o in acelasi timp in brate.
Nu am crezut ca pot iubi pe cineva mai mult de atat. O ador e totul pentru mine.Ea da culoare vietii mele. Inainte sa o cunosc simteam ca ceva lipseste din viata mea. Aveam totul: bani,faima,
o multime de fani,parinti care ma iubesc,prieteni adevarati,dar imi lipsea ceva si acel ceva era dragostea. Dragostea,cel mai frumos sentiment,sentiment care l-am descoperit alaturi de Soll.
-Te iubesc!-I-am soptit cand sarutul a luat sfarsit.
-Si eu.-Zambi cu dragoste.
 Am coborat de pe scena ,iar toate privirile erau din nou asupra nostra. Langa ringul de dans ne asteptau toti prietenii nostri,inclusiv parintii si cei doi miri.
-De unde a venit vocea aia?-Sari mama lui Soll si o imbratisa.
-Soll,fetita mea de cand sti sa canti in felul acesta?-Intreba tatal ei.
-Tata...abia zilele trecute am descoperit.Si acest lucru a fost posibil datorita unei singure persoane.-Veni langa mine si ma lua de mana-Celui mai perfect iubit din lume.
-Am auzit la viata mea o multime de voci,dar a ta e magnifica. Eric,baiete cred ca iti v-a lua faima.-Zise Andrew provocand rasetele nostre
-O poate lua,dar nu vrea sa se apuce de cantat.-Am privit-o.
-Ce? Cum sa nu canti? Cu o asa voce ai putea sa castigi si 50 de premii Grammy!-Vorbi tot Andrew
-Andrew,te rog.Am spus ca nu ma voi apuca de cantat.Nu am timp pentru asa ceva. Am cantat doar de 3 ori pana acum. De doua ori pentru Eric si acum,pentru nunta matusii mele.-Ii zambi Alexandrei
-Multumesc Soll,chiar a fost un cadou minunat!-O imbratisa.
-Ma bucur ca ti-a placut.
-Ooo,a venit mancarea!-Exclama incantat Andrew privind un platou dus de un chelner.
-Andrew!-Il mustra Luana
-Ce? Sunt in Romania de o luna si ceva si nu am apucat sa mananc din mancarea specifica tarii.Am auzit ca e super delicioasa!
-Este.-Zambi Luana
-Haideti,duceti-va la masa voastra ca moare Andrew de foame!-Rase Alexandra
Andrew cum a auzit-o a si plecat spre masa in mare graba facandu-ne din nou sa radem.
Am luat-o  de mana pe Soll si am pornit spre masa. La fel ca si inainte am ajutat-o sa se aseze.Andrew la masa era ceva de genul" No limit. I don't care."  mai pe intelesul tuturor manca din toate fara sa ii ia in seama pe ceilalti.
Intr-un cuvant era...Andrew.
Dupa ce am terminat de mancat felul 1, farfuriile ne-au fost luate de chelneri. Andrew dupa privirea ce o avea nu parea satisfacut deci cu siguranta ca v-a mai manca destul de mult si exista posibilitatea sa ceara si un bonus. Nimic nu il opreste pe tacanitul asta.
Mi-am mutata privirea de la domul Fomila la Robert care se holba la Soll. Daca nu inceteaza activitatea asta nu v-a mai avea cu ce sa se holbeze deoarece ii arunc furculita direct in ochi.Ce nu intelege ,a pierdut-o nu mai e a lui ce se tot uita atat la ea?
Evitand si mai multi nervi am privit-o pe Soll care se uita la Robert. Nu pot sa cred!  Nu stiu a cata oara este,dar ceva chiar nu e bine. De ce s-ar uita Soll aproape mereu la Robert,doar daca... Ooo nu! nu! Eric scoate-ti din minte gandurile de genul asta! Soll te iubeste doar pe tine
ti-a aratat-o de multe ori.
Gandurile acelea idioate au fost alungate de sosirea chelnerului cu felul al doi-lea.Eu cand am pus furculita in farfurie Andrew mancase deja jumatate.Bine Andrew lasa ca te vad eu peste o saptamana sau doua cum te plangi ca nu te mai incap hainele si apoi cum alergi ca sa scapi de
kilogramele in plus.
Urmatoarele ore au trecut extrem de greu. De ce extrem de greu? Deoarece mi se parea ca Soll se uita mereu la Robert si invers. Nu stiu daca acest lucru se datora geloziei mele sau asa era. Eu sper insa sa fie prima varinta.
Era ora 3:00am si fusese adus tortul care arata spectaculos si pe care Andrew il privea ca pe a opta minune a lumii. Bine ca mai era cineva prin jur ca altfel era in stare sa se arunce direct in el. Dupa tort au urmat si darurile. Parintii mei le-au facut cadou mirilor doua bilete la Paris pentru luna de miere,iar nasii
adica parintii lui Soll, o masina plus alte bjuterii.
De indata ce darurile au fost acordate ne-am dus din nou la masa unde aceeasi atmosfera si anume: Un Andrew flamand care isi ineca amarul in alcool,o Luana care ii lua paharul lui Andrew pentru al bea ea,Zack si Ali care se sarutau in asa fel incat mai aveau putin si se puneau pe masa...continuarea nu o mai zic,o
Jessica aproape adormita si acum vine bomba Robert care se uita la Soll si Soll care se uita la  Robert.  M-au omorat asta doi! Ce se tot intampla de se privesc asa! Acasa Soll v-a trebui sa imi dea cateva explicatii
Cu o privire furioasa am luat sticla de whisky din fata mea si mi-am pus un pahar pe care l-am dat peste cap,apoi inca unul si inca unul pana and o mana m-a oprit.
-Eric,ce faci?
-Nimic!-Am scuipat.
Cam asta a fost convestatia dintre mine si Soll. Nu stiu cat timp trecuse de cand invarteam whisky-ul dintr-un pahar de plictiseala,insa Soll mi-a intrerupt activitatea.
-Eu ma duc sa iau o gura de aer.Aici atmosfera ma sufoca.-Se uita fugitiv la Robert apoi pleca.
Dupa plecarea lui Soll mi-am mutat din nou privirea la paharul cu whisky. Ma plictiseam atat de tare. Am ridicat privirea de pe fata de masa si m-am uitat spre locul lui Robert,dar nu era. Apoi m-am uitat spre locul de langa mine,nici Soll nu era. Imediat m-am albit la fata.
M-am ridicat repede de pe scaun hotarat sa ma duc spre iesire insa am fost oprit de Luana.
-Ce faci vere?
-Nimic.
-Ce s-a intamplat,esti alb ca varul la fata?
-Nu am nimic Luana!-Am ridicat tonul
-Wow,ce ai patit?Unde te duci?
-Luana,lasa-ma!
-Spune-mi unde te duci!
-Nu stiu...
-Cum nu sti?
-Luana,spune-mi ceva.Ai vazut-o pe Soll.
-Pai...sa vezi...nu.-Reusi sa spuna.
-Pana aici Luana! Ce e cu voi? Toata ziua v-ati comportat asa? Ce ati patit? Va comportati de parca ati...ascunde ceva...
-Eric,nu...ascundem nimic.Au fost doar emotiile pentru Alexandra.
-Acelasi lucru l-a spus si Soll.-Am zis amintindu-mi de ce spusese Soll astazi.
-Si atunci.Ar trebui sa nu iti mai faci atatea griji.-Zambi
-Da,ai dreptate.
Pastra zambetul.
-Deci ai vazut-o pe Soll?
-Eric ti-am mai zis ca nu.-Raspunse putin iritata
-Nu te enerva,doar am intrebat.A plecat  de ceva vreme zicand ca se duce sa ia o gura de aer si nu s-a mai intors. Ma duc sa vad daca e totul inregula.-Am vrut sa plec insa:
-NU!!-exclama aproape tipand Luana-Adica...nu cred ca e nevoie.-Incerca sa dreaga ce zisese mai devreme,dar observasem agitatia si chiar disperarea din tonul si faptele ei.
-Luana,ce imi ascunzi?-Am privit-o serios
-Nimic...-Lasa capul in jos.
-Luana?
-Mmm?
-Ma duc sa vad ce face Soll,tu ai grija de Andrew.
Am facut cativa pasi apoi am auzit vocea verisoarei mele strigandu-ma:
-Eric?
-Da?-M-am intors pe jumatate spre ea
-Orice vei vedea sa nu crezi.-Apoi se intoarse si pleca
M-am incruntat si am pornit spre iesire,in mintea mea umbland numai fraza spusa de vara mea"Orice vei vedea sa nu crezi","Orice vei vedea sa nu crezi",Orice vei vedea sa nu crezi". Imi repetam in timp ce o cautam cu privirea pe Soll. Nu era m-am dus spre spatele cladirii inca repetandu-mi:
"Orice vei vedea sa nu crezi","Orice vei vedea sa nu crezi","Orice vei vedea sa nu crezi","Orice vei vedea sa nu..." Gandurile mi-au fost oprite ca si cum cineva ar fi apasat pe un buton la vederea scenei din fata mea. Simteam ca nu mai am aer,ca cineva mi-a luat toate simturile in afara de cel vizual.
O durere insuportabila mi-a umplut sufletul si inima,iar lacrimi s-au format in colturile ochilor mei. Iubirea mea,dragostea mea unde este? Nu,nu,asa ceva nu e posibil! NU imi poate face asta! Pur si simplu e un cosmar! Asa ceva nu se poate intampla! M-am intors pe calcaie si am pornit cu pasi apasati spre intrarea in sala,
durerea inca fiind prezenta.Intrand in sala m-am asezat la masa extrem de tacut fiind cu totul pe alta planeta.
Ce simteam? Durere...foarte multa durere. Ma gandeam la ce vazusem,cum se putuse intampla asa ceva? Cum? In timpul gandirii mele durerea imensa pe care o simteam s-a transformat in ura.O ura de 10 ori mai puternica decat durerea. Un singur gand mi-a invadat apoi mintea: O sa plateasca!


PVS.


Ma saturasem eram intre ciocan si nicolava. Pe de o parte Eric in fata caruia trebuia sa ma abtin si pe de alta parte Robert caruia imi venea sa ii strig in fata sa ma lasa in pace. Sa nu ma mai priveasca si sa se duca dracu.Ma ardea privirea lui plina de ura intr-un fel si de dorinta in alt fel. Nu il suportam il uram.
Ma uitam la el cu atata ura incat daca privirile ar putea ucide... Trbuie sa ii explic totul lui Eric!Trebuie! Am fost o proasta ca nu am avut curajul sa ii spun astazi cand am fost acasa.Acum stateam la masa,in jur domnind plictiseala. Robert ma privea,acelasi lucru facandu-l si eu. Privindu-l cu ura si cu dispret. Mi-am mutat privirea de la Robert
la Eric care parea ca uitase numarul paharelor.
-Eric,ce faci?-L-am intrebat oprind-ul din a duce urmatorul pahar la gura
-Nimic!-Raspunse pe un ton dur,tragandu-si mana cu violenta. Tonul lui ma ingrozea...era atat de infricosator.
M-am mai gandit putin si inca simtind privirea lui Robert asupra mea am zis:
-Eu ma duc sa iau o gura de aer.Aici atmosfera ma sufoca.-M-am uitat si mai urat la Robert apoi am plecat.
Am iesit afara si m-am plimbat putin apoi m-am dus in spatele cladirii si m-am asezat pe o banca respirand adanc si gandindu-ma la tot ce se intamplase astazi.Nunta Alexandrei,venirea lui Robert,comportamantul lui Eric care ma ingrozea cel mai tare.
Inca gandindu-ma nu am constatat ca mai venise cineva langa mine. Era luana.
-Buna!-Spuse asezandu-se langa mine.
-Hey!
-Ce faci aici?
-Iau o gura de aer.Inauntru e prea incarcata atmosfera.
-Te inteleg. Ce cauta Robert aici,oare?
-Nu stiu Luana,insa imi e frica de reactia lui Eric.Pun pariu ca a vazut ca Robert ma priveste insistent,dar nu a spus nimic din politete. Trebuia sa ii si povestesc astazi cand am avut ocazia.
-Nu te mai agita.Totul va fi bine. Nu iti face griji.-Ma magaie pe umar.
Am oftat apoi alti pasi ne-au facut pe amandoua sa ne uitam spre sursa sunetului. Din intunericul noptii iesi Robert.
Acum era momentul sa vorbesc cu el si sa ii spun sa ma lase dracu in pace ca nu mai am nimic cu el si nici nu am avut.
-Luana?-Am zis ridicandu-ma
-Da?-Spuse urmadu-mi gestul
-Lasa-ne singuri.
-Dar...
-Nu iti face griji.Tu doar ocupa-te sa nu vina Eric aici. Ar intelge cu totul altceva si nu vreau sa sufere.
-Ok.Ai grija.-Imi zambi apoi pleca,dar nu inainte de a se uita urat la Robert
Dupa ce Luana disparu Robert vorbi:
-Waw! dar aveti un talent la a va uita in felul ala!
-Ce vrei Robert?
-Pe tine.-Facu cativa pasi spre mine
Am inceput sa rad
-Ooo te rog Robert ma faci sa rad. Noi nu am fost nimic si nici nu vom fi!-am scuipat
-Eu nu prea cred.-Mai facu un pas spre mine
-De ce ai venit aici? Ca sa ma pedepsesti? Sa imi faci viata imposibila?
-Ceva de genul. Si vad ca reusesc. Iubitelul tau e fosrte gelos sa sti.Si a observat privirile mele si  de ce nu si pe alte tale.
Eram furioasa cum indrazneste.Lasand  furia la suprafata i-am dat o palma intorcandu-i capul in partea dreapta.
-Nu ar fi trebuit sa faci asta!-Spuse furios apoi ma apuca de maini si ma izbi de peretele cladirii.
-Aaa da? De ce ,te-a deranjat?-Am ras
-Tarfa!-Exclama izbindu-ma mai tare de perete
-Doar atat poti? Esti un nimic Robert! Faci umbra pamantului degeaba! Ai face bine sa dispari cat mai repede.-M-am zbatut reusind sa ies putin din stransoarea lui.
-O sa platesti!-Tipa apoi ma izbi din nou de perete si ma saruta cu forta. Ma apuca de maini in asa fel incat daca cineva ne vedea parea ca eram ambii de comun acord.Saruturile lui au coborat pe gatul meu. Nu deja imi era scarba de el! Nu il suportam chiar era un gunoi!M-am zbatut mai tare,reusind sa scap apoi i-am dat una sub centura facandu-l sa
geama de durere si sa se prabuseasca la pamant. Cand l-am vazut la pamant i-am mai dat un picior in burta apoi aranjandu-ma am intrat in local. Sper ca Luana a reusit sa il tina departe pe Eric de cele intamplate caci altfel...nici nu vreau sa ma gandesc.
M-am indreptat spre masa noastra si m-am asezat la locul meu. M-am uitat la Luana care ma privea cu teama apoi privirea ei cazu asupra lui Eric care era tacut si care parea pe alta lume.
-Eric?-Am zis incet atingandu-i bratul
A tresarit apoi s-a uitat la mine.
-Da?-Spuse incet
-Esti bine?
-Mmm...oarecum.-Spuse absent
-Ok...
Incheind conversatia in acest fel gandurile m-au invadat.De ce era Eric atat de absent oare? Nu pare in neregula. Se comporta destul de normal. In afara de absenta lui  care se datora categoric oboselii.
Gandurile mi-au fost intrerupte de Vanessa.
-Copii,voi puteti sa plecati acasa daca doriti.
Nu a zis nimeni nimic asa ca ea a continuat:
-Noi vom veni maine pe la pranz. Vom dormi la un hotel din apropiere deoarece scumpii nostri soti au baut.
-Ramane si bunica cu bunicul?-Intreba Luana
-Da scumpo,vor ramane si ei. Daca doresti poti ramane la Andrew
Luana a zambit.
-Si tu la fel Soll. poti ramana la Eric.Stiu ca ar fi incantat.-Chicoti
-Noapte buna !
-Noapte buna!-Am murmurat cu totii in cor.
Ne-am ridicat de la masa unii mai beti decat altii.De ce mai beti? Deoarece Andrew deabia se mai tinea pe picioare,cu siguranta ii v-a duce Zack acasa atat pe el cat si pe Luana.
La iesirea din local am murmurat un "noapte buna" apoi am intrat in masina. Eric a urcat si el pe locul soferului si a strans volanul cu putere.
-Eric ,esti bine? Esti sigur ca poti conduce?
A aprobat din cap apoi a pornit masina. Eric conducea extrem de repede,ma mir ca nu am facut accident pana acum la cat de obosit e.
Am ajuns acasa in 15 minute. Am coborat din masina mai mult adormita si l-am urmat pe Eric spre intrarea in casa. A deschis usa si m-a poftit sa intru prima.
Am intrat in casa,iar acesta in urma mea si nici nu ne-am mai chinuit sa deschidem lumina deoarece am urcat direct in camera lui. Eric ca si mai inainte mi-a deschis usa si mi-a facut semn sa intru prima,eu doar i-am zambit. Am aprins lumina de aceasta data apoi m-am dus mi m-am uitat in oglinda. Ma uitam la reflexia mea insa activitatea mi-a fost intrerupta de reflexia lui Eric care in timp ce se
aseza pe pat ma privea. Au trecut cateva momente de liniste apoi:
-Ti-a placut?-L-am auzit intreband
-Potfim?-M-am intors spre el in timp ce imi dadeam pantofii jos.
-Ti-a placut?-Repeta intrebarea punandu-si capul in palme.
-Ce?-Eram de-a dreptul nedumerita,doar daca...
-Sarutul.-Spuse promt ridicandu-si privirea spre mine.
-Eric nu mai vorbi in dodii. Despre ce sarut vorbesti?
-Sarutul lui Robert sau ati ajuns si mai departe.-Spuse pe un ton dur
Am inghetat,era ca si cum cerul mi-ar fi picat in cap.Sunt sigura ca eram alba la fata....deci vazuse. Ooo Domne!!
-Acum ti-ai amintit?-Spuse ridicandu-se de pe pat si facand un pas spre mine.
-Eric eu...-Am inghitit in sec
-Dar de ce? Nu trebuie sa te justifici iubita mea. Doar nu conteaza ca m-ai mintit in fata spunandu-mi ca ma iubesti ,iar 3 ore mai tarziu ti-o trageai cu fostul pe la colturi la nici 10 metri departarede mine.-Spuse calm
-Nu e ceea ce crezi...-Am zis incet.
-Aaa,da? Atunci cum e? Spui ca nu am vazut eu bine?-Zise facand inca un pas spre mine
-Nu...-Vocea mi s-a stins
-Ce ai patit?Ti-e rau? Esti cam alba la fata.
Am lasat privirea in jos o lacrima cazandu-mi pe obraz. Capul mi-a fost ridicat de o mana obligandu-ma in acest fel sa il privesc in ochi.
-Raspunde!-Exclama
...
-Am zis sa raspunzi!-Ridica tonul.
-Eu...
-Sti ma doare Soll. Ma doare al naibii de tare. As fi preferat de 1000 de ori sa ma arunce cineva in foc sa ma injunghie de 10.000 de ori in acelasi loc sa imi scoata ochii decat sa vad ce am vazut,deoarece sunt sigur ca era mai putin durerors. De ce ai facut asta? De ce m-ai mintit ca ma iubesti?-O lacrima ii cazu pe obraz.
Am vrut sa intind mana sa o inlatur deoarece ma durea sa il vad suferind,dar m-a prins de mana cu brutalitate.
-Raspunde!-Ridica tonul iar privirea i se schimba din una trista in una infioratoare. Nu am mai vazut o asemenea privire si mai ales la el.
Am suspinat lasand capul in jos si doua lacrimi mi-au cazut pe obrajii .
-Plangi?-Imi ridica capul din nou-Ooo,scumpo dar curvele nu plang niciodata. Ele doar accepta totul. Nici o lacrima iti amintesti? Asta e regula vostra.
Cuvintele lui au ajuns ca un pumnal in inima mea.Era cel mai dureros lucru sa il aud vorbind asa.
-Deci imi raspunzi azi?-Tipa.
-Eric...nu e ceea ce crezi...m-m-a obligat sa il sarut.
-Ti-am zis sa imi raspunzi! Zi,de ce m-ai tradat? Eu nu iti eram suficient? Dar ce vorbesc cine stie de cand te vezi cu el. Poate saracul baiat nu are nici o vina. Te intalneai cu amandoi in acelasi timp? Raspunde!
Ma apuca de incheieturile ambelor maini si ma izbi in perete.
-Nu...t-te-am t-tradat...-Am reusit sa spun.
-Ooo,te rog! Ai vrea sa te cred?Stiu bine ca am vazut!-Tipa
...
-Si acum spune-mi Soll ce am zis eu mai de mult? La hotel in Bucuresti? Iti amintesti?-M-am tensionat si mai mult,sunt sigura ca ma mi se schimbase culoarea fetei.
-Deci iti amintesti.-Spuse vazandu-mi reactia.- Am zis sus si tare ca nu suport tradarea, firar sa fie!Asa am zis ,da? Am zis lucrul ala ca sa nu se ajunga aici si se pare ca tu ai uitat.
...
-Dupa ce mi-ai facut tu in seara asta crezi ca voi mai putea avea incredere vreodata in vreo fata?
....
-Vorbeste o data!-Ma izbi si mai tare de perete.
-Tu iubirea mea. Dragostea mea adevarata-Imi mangaie obrazul- M-ai tradat. M-ai injunghiat pe la spate. Mi-ai luat sufletul si inima si le-ai jucat in picioare fara sa iti pese.-Alta lacrima ii curse pe obraz
-Mai ti minte cate declaratii ti-am facut?Cat ti-am dovedit ca te iubesc? Cand iti spunem ca iubirea mea pentru tine e pana la infinit si inapoi? Ei bine acum vrei sa sti in ce s-a transformat toata iubirea aceea?
...
-In ura!-Tipa atat de tare incat sunt sigura ca au auzit si vecinii.
-Vrei sa mai auzi odata? Te urasc Solagee Ionescu! Te urasc fiindca m-ai distrus ,fiindca nu ti-a pasat de dragostea mea,fiindca ai incalcat singura gresala peste care nu pot trece cu vederea! Te urasc!-Dadu cu pumnul in perete langa capul meu.
Am inceput sa plang,era cel mai dureros tratament.Mai bine m-ar omora decat sa imi vorbeasca altfel. El...el e sufletul meu. Il iubesc mai mult decat orice pe lume. Nici pe mine nu ma iubesc atat de mult. Cum se poate lasa manipulat atat de tare de furie si gelozie?
-Ooo si... te urasc pentru ca esti frumoasa doar pe exterior,atat! In rest nu ai nici un sentiment,tu nu sti sa iubesti,dar iti spun ceva frumusetea e trecatoare.
-Si acum...daca cauti in capsorul asta al tau frumos iti vei mai aminti ceva din discutia de la Bucuresti. Am zis daca tin eu minte bine ca cine ma tradeaza plateste. Si asta,scumpa mea vei face si tu!!-Ma privi in felul acela ingrozitor apoi ma lua de ambele maini si ma tranti pe pat.
Privirea lui cobora pe corpul meu si isi deschise nasturii de la sacou. Vazand gestul lui am inceput din nou sa plang si m-am tras in cea mai indepartata parte a patului.
-Dupa cum am zis mai devreme. Daca ti-ai traso cu Robert langa un perete fara sa vrei,atunci o vei face si cu mine acum si aici!Macar eu iti ofer ceva mai mult confort,pe care nu il meriti totusi.-A spus pe un ton fioros
A aruncat sacoul jos apoi si-a deschis primul nasture de la camasa si a venit spre mine.
L-am privit ingrozita si m-am tras si mai mult spre capatul patului.Mi-am strans genunchii cu bratele in timp ce plangeam. Am fost luata cu violenta din pozitia in care eram de doua brate puternice.
Ca pe un fulg m-a intis pe pat el venind deasupra mea  prinzandu-mi cu o mana incheieturile si incepu sa ma sarute violent. Acestea nu erau saruturile dulci ale lui Eric. El nu mai era Eric.
-Eric...te rog!!!-Am tipat in timp ce plangeam cand cealalta mana a lui mi-au ridicat rochia.
-Ma rogi?Nu ai dreptul sa ma rogi nimic!-Tipa apoi ma saruta din nou.
-Te rog!!
M-a ingnorat si a continuat sa ma sarute mai departe.Vazand ca stransoarea de la mana a slabit putin un plan mi-a incoltit in minte.Era singura mea scapare asa ca i-am dat un genunchi in burta lui Eric deoarece nu nimerisem bine apoi am fugit spre usa.
Am apasat clanta insa era incuiata.Doamne,de ce eu!!!. Am inceput sa plang si mai tare in timp ce cautam cheia. Cand o vazusem  jos pe podea cineva m-a prins de talie apoi am simtit cum spatele meu atinge din nou sternuturile patului.
De aceasta data s-a asezat deasupra mea mai violent,iar stransoareaera era si mai puternica.
S-a uitat la mine si mai furios,iar eu i-am spus inca plangand,privindu-l in ochi:
-Eric tu nu esti asa...te rog!!!Crede-ma nu te-am inselat! Te iubesc!!!
Am putut observa cum furia lui creste si mai mult apoi am simtit cum o palma data cu putere imi atinge obrazul facandu-mi capul sa se duca in partea stanga.
-Nu  mai minti curvo! Daca ma iubeai precum spui nu faceai ce ai facut!-Tipa
-Esti o curva! O curva in care am avut incredere mai mare decat in mine. Pe care am iubit-o mai mult decat pe viata mea,dar cum am mai zis curvele platesc foarte scump si asa vei face si tu.
Nu ,nu se poate! Sa imi spuna cineva ca e un cosmar!! Vreau sa ma trezesc! Acum plangeam si suspinam. In secunda urmatoare am simtit cum materialul rochiei mele cedeaza sub actiunea mainilor lui Eric.Rochia mea ateriza bucata cu bucata undeva prin camera,iar privirea lui Eric devenea si mai infricosatoare.
Cand rochia mea a fost eliminata acesta s-a lasat cu forta deasupra mea,prinzandu-ma intr-o stransoare de fier. Cu ultimele puteri,deoarece nu puteam vorbi din cauza lacrimilor am spus:
-O sa regreti asta mai tarziu...
Nu stiu daca mi-a auzit spusele deoarece a continuat cu saruturi si mai apasate,iar eu oricat as fi incercat sa scap nu era de nici un folos. Era de 10 ori mai puternic ca mine si eu nu mai aveam nici o forta asa ca m-am lasat invinsa...exact ca o...ca o...curva.
Ce a urmat dupa aceea a fost groaznic.Nu am crezut ca voi trece in viata mea prin asa ceva,mai ales cu iubirea vietii mele,cu sufletul meu.Nu am crezut ca Eric poate fi atat de crud si de dur. Palma primita de la el a fost mai rau decat orice. Cu acea palma mi-a dovedit ca nu mai e Eric cel dulce si dragut...era...un monstru. A fost cea mai oribila noapte din viata mea.
***
Razele sorelui intrau pe fereastra. Cred ca era in jur de 05:30-06:00am,dar oricum nu conta deoarece nu am inchis un ochi. Chinul pe care l-am trait noaptea trecuta a durat pana spre dimineata.Acum stateam in cea mai indepartata parte a patului strangand cearsaful in jurul meu si suspinand din cand in cand. Ma simteam atat de  murdar,atat de umilita,exact cum m-a numit si Eric seara trecuta...ca o curva. Asa ma simteam.
Imi doream sa mor,si sa scap de chinul si de durerea ce o simt. In locul inimii mele era acum o gaura nesfarsita prin intermediul careia curentul intra in corpul meu.
M-am ridicat incet din pat si m-am uitat la el. Doarmea,fiind intors cu spatele spre mine. O lacrima mi-a cazut pe obraz in timp ce imi luam lenjeria de pe jos si o imbracam,apoi am luat fiecare bucatica din rochia mea.Daca tot mi-a zis ca sunt curva...o sa plec la fel ca una. Nu voi astepta sa se trezeasca.mi-e...mi-e....frica de el. Da,mi-e frica de marea mea iubire,mi-e frica ca ceea ce s-a intamplat noaptea trecuta s-ar putea repeta.
Mi-e frica. Ajunsesem la jumatatea drumului spre usa cand mi-am intors privirea spre masuta unde am vazut cateva foi. Nu stiu din cauza carui impuls insa m-am dus la masuta,am luat un pix si am inceput sa ii scriu o scrisoare. La sfarsitul acesteia nu m-am mai putut stapanii si am inceput sa plang.Inca plangand am lasat scrisoarea acolo si m-am indreptat spre usa. Am apasat clanta si am constatat ca era deschisa asa ca am iesit din camera lasand usa deschisa pe jumatate apoi
am luat-o la fuga pe scari si apoi spre casa bunicilor. Cand am ajuns in fata usii casei bunicilor am scos telefonul si am aplecat-o pe Luana.


PVL.


Noaptea trecuta a fost un adevrat chin.Mai ales partea cu Robert. Ce mai cauta aici? Nu a inteles ca intre el si Soll nu a fost nimic si ca ea doar si-a batut joc de el? Stateam in pat in bratele lui Andrew si ma gandeam la cele intamplate. Nu puteam sa dorm,eram prea ingrijorata de ce s-a intamplat,mai ales cand o include pe Soll. Eric poate fi putin cam impulsiv,insa sper ca nu s-a intamplat nimic si sa ma insel eu.
Inca gandindu-ma am auzit sunetul telefonului. M-am intis repede spre el si am raspuns:
-Da?
-Luana...-Se auzi vocea lui Soll suspinand de la capatul celalat.
-Soll,esti bine? Ce s-a intamplat?-Am intrebat ingrijorata ridicandu-ma din pat si trezindu-l si pe Andrew in acest fel.
-Eu...-Apoi a izbucnit in plans.
-Soll,linisteste-te,bine. Unde esti?
-In..in fata casei.-Spuse printre hohotele de plans.
-Vin imediat. Nu te misca de acolo.
A inchis,iar eu m-am uitat la Andrew care ma privea la randul sau ingrijorat.
-Ce e?-Intreba ingrijorat
-Era Soll...si plangea. A zis ca e in fata casei bunicilor...dar la ora asta...
-Ooo,Doamne ce s-o fi intamplat!-Exclama si mai ingrijorat Andrew
-Nu stiu,haide sa mergem sa aflam fiindca sigur nu e de bine deoarece vocea lui Soll suna foarte ciudat.
-Ok.
Ne-am imbracat in mare graba apoi am plecat si mai grabiti cu masina spre partea cealalta a cartierului. Am ajuns in timp record in fata casei,cam in 5 minute,iar cand am ajuns eu am iesit imediat din masina si am fugit spre casa bunicilor. In fata usii era Soll...sau asa vreau sa cred deoarece nu semana cu ea. Se putea obsevra de la distanta ca plange,era doar in lenjerie intima si strangea in brate un material care semana cu rochia ei de seara trecuta.Am alergat pana la ea fiind urmata de Andrew.
-Soll,shh gata! Linisteste-te!-I-am spotit luand-o in brate.
Arata atat de deplorabil,oare ce s-o fi intamplat.Mi-am ridicat privirea de la ea la Andrew care impietrise uitandu-se la ea,frica fiindu-i prezenta pe chip.
-Luana...-Atata reusi sa spuna apoi lesina in bartele mele.
-Soll,treseste-te! Andrew!-Am exclamat incepand sa plang.
-Totul v-a fi bine ,Luana. Linisteste-te !-Imi spuse
-Ajuta-ma sa o duc sus.-Am zis
Andrew nu a spus nimic doar a luat-o in brate si deschizandu-i usa a intrat in casa. I-am urmat si eu,apoi cand am ajuns in camera ei a lasat-o pe pat.
-Ma duc sa caut putin alcool. Ramai cu ea.-Spuse Andrew disparand in baie
-Soll,ce ai patit?-Am intrebat ca pentru mine inca plangand.
Ea inca avea in brate materialul acela roz. I l-am luat din mana si m-am uitat la el. Dumnezeule! Era rochia ce o purtase seara trecuta,sau ce mai ramasese din ea. Imediat in mintea mea si-au facut loc cele mai sumbre scenarii.
In acest timp Andrew venise de la baie cu alcool-ul si cu putina vata. Am pus putin alcool pe vata si i-am dus-o aproape de nas lui Soll. Incet incet aceasta se trezea.
-Luana,eu ma duc sa vorbesc cu Eric.Sa aflam daca el stie cava despre asta.-Vorbi Andrew uitandu-se la Soll
-Ok.
Dupe ce am spus acestea a disparut pe usa. Soll deschise ochii incet ,iar cand ma vazu incepu din nou sa planga si se arunca in bratele mele.
-Shh,linisteste-te.Totul o sa fie bine.-Am strans-o in brate
-Nu Luana,nimic nu v-a mai fi bine de acum incolo.-Spuse plangand , despartindu-se putin de mine.
-Nu vorbi asa,te rog. Linisteste-te!
-Nu pot Luana...cand imi aduc aminte...-Se arunca din nou in bratele mele plangand si mai tare.
-Te rog! Totul se v-a rezolva.Andrew s-a dus sa vorbeasca cu Eric sa vada daca stie ceva despre ce ai patit. Dar ce s-a intamplat?
-Eric...-Se ridica din pat agitata, plangand.
-Da Eric,el ar trebui sa stie ce s-a intamplat.-M-am ridicat si eu.
-Normal ca stie...doar el m-a adus in starea asta.-Izbucni si mai tare in plans
-Ce? Soll,spune-mi te rog,ce s-a intamplat!Cum adica el te-a adus in starea asta?
Suspina apoi spuse:
-Luana...Eric...Eric...-Alte lacrimi ii stinsera vocea
-Eric ce? Soll,te rog!-Am rugat-o,teama punand stapanire pe mine.
-Eric...m-m-m-a...violat.-Cazu la picioarele mele plangand sprijinindu-si capul in palme.
Cerul a cazut deasupra mea. Nu,nu se poate! Sigur e vreun cosmar. Cum? Cum sa se intampla asa ceva? Eric...varul meu...care jura pe orice ca o venereaza pe Soll...nu se poate sa fi facut asta!!!
-Soll!-M-am lasat si eu jos si i-am ridicat fata.-Cum...cum s-a intamplat asa ceva?
-Aseara...d-dupa ce ai plecat tu...eu am ramas cu R-robert,iar el m-m-a satutat cu forta lipindu-ma d-de peretepe cladirii. E-eric a vazut ce s-a intamplat s-si a inteles g-gresit. Cand...cand am ajuns acasa se comporta normal,dar...apoi a-a inceput chinul. Mai intai m-m-a jignit in toate felurile...a tipat la mine...apoi...a am incercat sa scap...insa nu am putut si s-a enervat si...mai tare...m-a lovit...apoi...-Nu mai putu continua deoarece lacrimile ii invadata fata si ma lua strans in brate.
Nu,acela nu era Eric. Nu are cum. Eram socata....nu credeam ca se v-a intampla asa ceva...Eric nu e asa...Eric e bun si calm...nu!
Am strans-o mai tare pe Soll in brate apoi am ajutat-o sa se aseze in pat. Am stat amandoua ca niste stane de piatra tinandu-ne in brate,iar eu o mai auzem pe Soll suspinand din cand in cand.


PVA.


Cand Luana mi-a spus in ce stare e Soll si mai ales cand am vazut cu ochii mei,mi-am dat seama ca ceva nu e bine. Si ca acel ceva avea legatura cu Eric.Am lasat-o pe Luana cu Soll si am pornit spre casa lui Eric.Nu m-am mai obosit sa sun,am intrat direct si m-am dus direct in camera lui Eric,pe care l-am gasit cu o coala de hartie in mana si cu o bucatica de material roz.
-Eric?-Am intrebat intrand in camera
Si-a intors privirea spre mine.Avea o privirea care te facea sa o iei la fuga. M-am uitat mai atent la el si apoi am inteles totul....el a fost. Soll e asa din cauza lui.
PVE.

Stateam si priveam absent spre peretele opus patului. Inca absent m-am ridicat incet din pat si am deschis usa camerei apoi m-am intors spre pat si am privit-o. Statea cu spatele intors spre mine,probabil dormea.Cu o priveam mai mult cu atat imi aminteam cele intamplate la nunta Alexandrei. Mi-am intors privirea de la ea si m-am bagat in pat,stand in aceeasi pozitie ca mai inainte.
Vedeam razele soarelui reflectate pe perete.Cred ca era in jur de 05:30-06:00am,oricum nu imi pasa deoarece nu inchisesem nici un ochi. Am auzit de langa mine un suspin trist si m-am incruntat. De ce suspina daca m-a inselat?A fost gresala ei,ar fi trebuit sa isi aminteasca precizarea mea fixa privind faptul ca urasc tradarea.Peste putin timp s-a ridicat din pat inca suspinand. Au mai trecut cateva momente apoi am auzit pasi care mergeu spre usa,insa s-au oprit si au luat-o in directia opusa,adica spre masuta.
Cateva minute mai tarziu am auzit-o plangand apoi a iesit lasand usa pe jumatate deschisa.
M-am ridicat din pat in graba si am privit furios tavanul,apoi mi-am intors privirea spre masuta unde am vazut o coala de hartie si un pix langa ea.
Am luat coala de hartie si m-am asezat pe pat apoi am inceput sa citesc:
"Dragul meu Eric,



Eric,
 Nu stiu de ce iti scriu scrisoarea asta. Probabil din lasitate,nu as mai putea sa te mai privesc o data in ochii si sa suport privirea aceea a ta. As muri,daca m-ai mai privi asa inca odata. Vreau sa iti transmit prin intermediul acestei scrisori ca imi pare rau fiindca ai inteles cu totul altceva. Imi pare rau ca am fost prea lasa si nu ti-am explicat astazi ,cand am venit acasa sa ne schimbam tinutele, cele intamplate. Imi pare rau ca t-am facut sa treci prin toata suferinta aceea. Daca as fi putut as fi luat toata suferinta asupra mea,ca tu sa nu versi
nici macar o lacrima.Un lucru foarte important pe care nu vreau sa il uiti este sa sti ca te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit. Te iubesc chiar daca am facut greseli,te iubesc chiar daca m-ai facut sa trec prin chinul acela aseara. Cuvintele pe care mi le-ai adresat au fost extrem de dure,as fi preferat sa ma omori mai bine decat sa imi vorbesti in felul acela. Dar viata nu este dreapta...este o curva...dupa cum ai zis si tu,o curva la fel ca mine.
Vreau sa te rog ceva,desi stiu ca nu mai am dreptul. Vreau ca atunci cand vei avea o sotie si poate si copii sa nu te lasi condus de furie si gelozie si sa pateasca si sotia ta acelasi lucru ca si mine. Nu le doresc nici celor mai rai dusmani ai mei sa treaca prince am trecut eu. Asa ca nu uita Eric,sa nu mai lasi niciodata furia si gelozia sa te conduca.
Eu stiu ca nu esti cum ai devenit seara trecuta. Stiu ca esti dulce si calm. Ai grija de tine si de inima mea!
                                                                                                                                                                                                                   Te iubesc,
                                                                                                                                                                                                                                        Solagee."


Langa acel te iubesc scrisul era intignat. Stateam ca o statuie si priveam scrisoarea in timp ce continutul acesteia mi se intiparea in mine. O lacrima mi-a curs pe obraz la recitirea cuvintelor"Te iubesc mai mult decat orice,chiar daca atunci cand ti-am spus seara trecuta tu m-ai lovit." Tristetea ma invalui,insa doar pentru un moment deoarece mi-am amintit imaginea cu ea si cu Robert,furia si ura luandu-i loc tristetei.
-Ipocrito!Cum poti spune ca ma iubesti cand m-ai inselat? Cum?-Am zis furios privind scrisoarea.
Mi-am plimbat privirea prin camera pentru a ma calma,iar aceasta mi-a ramas blocata asupra unei bucati de material roz aflata pe covor. M-am ridicat si am luat-o in mana studiind-o mai atent apoi am dus-o mai aproape de fata, iar parfumul ei m-a invaluit odata cu amintirile despre  ceea ce se intamplase intre noi seara trecuta si cum a ajuns fasia de material acolo.
-De ce? De ce mi-ai facut asta?-Am soptit asezandu-ma pe pat si privind cand scrisoarea cand bucata de material.
Gandurile mi-au fost intrerupte de o voce:
-Eric?
Mi-am intors privirea spre el,era Andrew. Acesta vazandu-mi privirea a ramas blocat apoi studiindu-ma mai atent fata lui a capatat o culoare alburie.
-Trebuie sa vorbim.-Spuse  revenindu-si din soc si asezandu-se pe pat langa mine.
*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
Cam acesta este capitolul 22. Sper ca nu ati intrat in soc din cauza acestei idei pe care am avut-o de mult in minte. Aceasta intamplare este esenta ficului. Ce am scris pana acum la acest fic a fost doar lapte si miere,de acum in colo urmeaza actinuea. Va promit ca ca nu va veti plictisi citind in continuare. Cum am zis sper sa va placa si sa nu fi intrat in soc sau sa ma urati pentru ce am facut. Vorbele sunt destul de dure,asa am simtit ca trebuie sa scriu...ca trebuie sa se intample.
X.O.X.O. Laura

14 comentarii:

  1. Deci...inca sunt in soc!Nu-mi vine sa cred ca a facut asta!Doamne!!!Ce-a fost in capul lui!!?????
    Saraca Soll..Doamne...
    Eric,jur ca intru in fic si te omor cu mana mea!Cum ai putut?!??
    E numai vina idiotului aluia de Robert!!1Jigodia aia!!

    Desi s-a intamplat ce s-a intamplat,nu te urasc,stai linistita:))am facut si eu ceva in genul asta in Dorinta,asa ca...stiu ca a trebuit sa se intample,pentru a se intampla altceva.
    Multa bafta in continuare

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc :) Esti o fata extraordinara. Ma bucur ca ti-a placut :*

      Ștergere
  2. Un capitol minunat!Imi place mult ficul tau!Astept continuarea!:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa mai scriu si in continuare.Dupa cum am mai zis acum incepe actiunea. Totusi sper sa nu va fi afectat vorbele lui Eric... :))

      Ștergere
  3. scuze ca nu am vazut apitolul mai repede dar nu ma simteam prea bine...
    revenind la capitol...deja mi-au dat cateva lacrimi deoarece in timp ce citeam aveam data drumu la o melodie trista...ce as putea sa spun????inca sunt in stare de soc...nu-mi gasesc cuvintele...chiar nu stiu ce sa zic.o mica,mica,mica parte din mine ii da dreptate si lui eric...ea trebuia sa-i fi spus adevarul;dar o si inteleg...nu avrut sa-l faca sa sufere pe eric....dar cum a reactionat el,nici nu pot sa zic ceva;si dak imi amintesc bine el a mai incercat o data s-o violeze;dar iata ca de data asta a reusit...nu mai e acel eric scump si dragutz...ea a avut dreptate in acea scrisoare...se lasa prea repede condus de gelozie...si iata ca dragostea lor a fost umbrita de acest lucru;
    eu sper ca eric va afla adevarul...macar de luana...si poate crezi ca eu as vrea sa-l omor pe eric....NU! nu vreau...mai bine traieste cu fapta facuta...sa traiasca si sa-si aminteasca raul facut...de fiecare data cand inchide ochii sa-i vada chipul indurerat a lui soll...ar fi o pedeapsa mult mai buna...ar trebui s-o vada si in ce stare a adus-o...ar fi lovitura de gratie...totusi sper ca va afla adevarul;dar oare vor mai putea vreodata sa fie impreuna?????ei ii va fi mereu frica de el...va avea multe de demonstrat...totusi sper ca drag0ostea lor va invinge;o dragoste adevarata ve trece peste toate obstacolele(cu toate ca violul nu prea poti sa-l uiti)
    revenind la robert...pe el pot sa-l omor...dar nu ma pot hotara cum.......STAI!!! STIU...l-as tine legat vrun an asa tinadu-l nemancat si chestii de genu...l-as bate...cu cutitul i-as taia carnea...apoi l-as lasa sa fie mancat de sobolani...MUHAHAHAHA!!!!Stiu foarte sadica...dar merita din plin ca din cauza lui e soll asa cum e acum........sa moara in chinuri...
    sa mai zic si ceva de andrew...nu mai pot zice nimic...el e un scump dar parca nu mai e hazliu nici acel moment de la nunta cu mancare;acum totul mi separe alb si negru;a fost atat de trist si...gata nu mai stiu ce sa zic;
    NU MA ASTEPTAM NICIODATA CA ERIC SA FACA CE A FACUT!!!!!!!!!!!
    te saluta
    MAMA OMIDA:)
    p.s:ma bucur ca ai postat asa repede si sper va vei postta tot asa de rapid si urmatorul capitol:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Off,daca si tu si ramas fara cuvinte...e foarte grav :(
      Nu stiu nici eu ce sa zic.Capitolul mi se pare putin cam dur si pot marturisii ca si mie mi-au dat lacrimile cand l-am scris. Un moment extrem de trist.
      Eric nu v-a afla de la nimeni momentan.V-a trai cu gandul ca ea l-a tradat si punct. O sa o urasca in continuare,dar prin ura lui v-a mai scapa si cate un sentiment contradictoriu.
      Stiu ca nu te asteptai ca Eric sa faca sa ceva. Am zis ca v-a fi o mega surpriza si...a fost. :)
      Moamentele amuzante ale lui Andrew le-am lasat mai deoparte deoarece esenta capitolului sunt intamplarile dintre cei doi. De acum incolo in fic veti putea descoperii o alta latura a lui Andrew cat si a lui Eric.
      Sper sa va placa tuturor in continuare.
      Iti multumesc pentru comentariu,conteaza :*:*:*

      Ștergere
  4. http://justonelastdance-lostindr3ams.blogspot.com/2012/03/leapsa-insotita-de-un-premiu.html
    un mic premiu pt tne+o leapsa

    RăspundețiȘtergere
  5. Serios?!Acum cu siguranta nu o sa mai dorm(nici macar la scoala :))).Perfect!Nu,stai!Mai mult decat perfect!Ce mai mult decata perfect?Nu conteaza!Important e ca ADOR cap asta!Ti-am spus ca te iubesc?Daca nu am facut-o inca o fac acum:Te iubesc(ca pe o sora)! Esti geniala!
    La inceput am crezut ca o sa mor de ras din cauza "No limit. I don't care." =))).Apoi a inceput acctiunea,ceea ce nu inseamna ca mi-a placut mai putin din potriva mi-a placut atat de mult incat am citit de 3 ori mesajul pe care i l-a lasat soll lui eric.
    Desi cuvintele lui eric au fost dure,dupa parerea mea ne fac sa ne dam seama cat de prost s-a simtit si cat de mult a iubit-o(si cred ca o mai iubeste)pe soll.
    E foarte trist ca s-au cerat in modul asta dar asta e ceea ce face ca totul sa para asa frumos...si trist.
    Imi pare asa rau pentru eric...si pentru soll dar mai mult pentru eric pentru ca se vede ca o iubeste si cred ca ar fi fost in stare sa faca orice pentru ea iar acum crede ca l-a tradat(uite,ficul tau ma face sa vorbesc ca un adolescent indragostit...nuuu!).
    Eper ca totul sa se razolve intre ei pentru ca fac o pereche frumoasa si ar fi pacat daca nu s-ar impaca avand in vedere ca la inceput se urau(cel putin soll il ura pe eric),apoi s-au iubit si acum...se iubesc sau se urasc?Sunt confuza.:))
    Un capitol minunat si lung :D.Bafta in continuare!:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adolescent indragostit...eeee... :>:>:> :)):))
      Ficul v-a fi destul de trist in continuare.Voi incerca cat mai bine sa expun sentimentele celor doi,fiindca la cat de trista e Soll si la cat de furios Eric...imi creaza in minte un adevarat macel. E dureros,imi vine sa plang :))
      Capitolul urmator e scris pe jumatate.Nu stiu cand voi posta,dar cred ca la sfarsitul saptamanii sau poate mai devreme,depinde de timpul meu liber. :)
      Ma bucur ca ti-a placut si ca nu ai ramas cu sechele :))
      Intradevar cuvintele spuse de Eric au fost durea,dar mai tarziu se va intampla acel ceva...care opreste toate gandurile :))
      Merci ca imi citesti ficul aaa si eu te iubesc surioara mea :X:X:X :*:*:*

      Ștergere
  6. pff...sunt impresionata de ceea ce i-a facut...chiar a violat-o...nu stiu ea ca fata daca il va mai putea ierta...ce i-a facutttt...:|...jur ca in timp ce citeam parca traiam si eu tot ce traia ea...ai un talnet fantastic...chiar ma bucur ca am dat peste blogul tau sa sti...sper povestea asta sa aiba cat mai multe capitole...si de asemenea sper sa postezi un alt capitol cat mai repede....fa-o pentru noi...cititoarele tale...:D...esti geniala...te admir!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ii multumesc foarte mult. Sunt tare fericita cand vad ca cineva imi apreciaza creatiile. Nu stiu daca mai tineti minte,dar la inceputul ficului am incercat sa sugerez ceva despre o alta personalitatea a lui Eric,cum ii spun eu "vechiul Eric". Faceam acele lucruri deoarece aveam aceasta idee inca de pe atunci. Se pare ca vechea personalitatea a lui Eric a iesit din nou la iveala.
    Cum am mai zis,chiar ma bucur foarte mult ca ti-a placut. :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o ador...abia astept sa postezi urmatorul capitol...da-mi voie sa iti spun ca nu numai eu,chiar si cateva prietene de ale mele care nu au blog,iti citesc fic-ul,doar pentru ca le place la nebunie.iti doresc tot mai multa inspiratie si abia asteptam urmatorul capitol...:D..:*:*

      Ștergere
    2. Merci! Tot ce sper este sa nu imi pierd imaginatia,si sa fiu sanatoasa...desi am ceva probleme.
      :*:*:* Multumesc!!

      Ștergere
    3. uff...sper sa nu fie ceva grav...sa treaca repede...si sa poti fi in stare sa ne bucuri cu gandurile tale minunate...prin postari...:D...sa te faci bine..:*

      Ștergere