vineri, 9 martie 2012

Capitolul 23

In primul si in primul rand va cer mii de scuze pentru ca nu am postat capitolul ieri.La unele cititoare le-am promis ca v-a fi un cadou de 8 Martie,dar am avut probleme cu internetul.Nu mergea asa ca nu am putut posta.Imi pare tare rau daca v-am dezamagit.Desi stiu ca e putin cam tarziu eu le urez tuturor fetelor un calduros La multi ani!!.Sper sa va placa cadoul meu.
*~*~*~*~*~*~*~*~*
Capitolul 23


PVE.

L-am privit plictisit.
-Despre ce vrei sa vorbim?-Am intrebat
-Ai vazut-o pe Soll?
-Nu.-I-am raspuns pe un ton furios pana si numele ei ma deranja.
-Am gasit-o in fata casei aproape lesinata.
Nu am spus nimic doar am incercat sa il ignor.
-Sti cumva ce s-a intamplat?
-Nu.-Incepea deja sa ma enerveze cu interogatoriul lui.
-Arata foarte rau Eric. Parca ar fi calcat-o un tren. Plangea incontinu si nu putea sa lege nici doua cuvinte. A dormit la tine sau ?
-Andrew ce-i cu interogatoriul asta?-Am intrebat tipand- Da a dormit la mine,mai vrei ceva?
-Eric,ce ai facut.-O spuse ca pe o afirmatie punandu-si capul in palme.
-Ce am facut? Eu? Andrew nu stiu daca mai tii minte,dar eu aseara am iesit afara din local sa o caut.
-Imi aduc aminte...si ce-i cu asta?
-Cand am iesit afara am gasit-o in spatele localului cu Robert...se sarutau sau mai bine spus mai aveau putin si o faceau acolo! Tu cum crezi ca m-am simtit si ma simt? Ma doare sufletul, inima.Mai bine as
fi murit  decat sa vad ce am vazut.Mai bine as fi ars in iad 10000 de ani decat sa o vad inselandu-ma.-Mi-am strans pumnii cu putere apoi mi-am lasat capul in jos.
Andrew mi-a pus mana pe umar si mi-a zis:
-Sunt langa tine frate.Sti ca mereu te voi sustine.
Mi-am ridicat privirea si i-am multumit prin intermediul acesteia
-Si ,totusi ce s-a intamplat?
-A platit pentru ce a facut.Acum poate face ce vrea nu imi mai pasa. Si o sa imi rezolv socotelile si cu Robert stai sa il gasesc.-Am zis furios apoi m-am uitat la Andrew care ma privea inspaimantat.
-Cum ai facut-o sa plateasca?-Intreba parca cu frica.
Am zambit slab,dar defapt nu era zambetul meu.
-Cum poti face o fata sa plateasca in cel mai oribil mod?-I-am intors intrebarea trecandu-mi mana prin par.
-Eric...doar nu ai?
-Ba da.
-Eric,ai innebunit? Poate depune plangere la politie omule,risti sa stai pe putin 15 ani la racoare.-Zise agitat
-Nu o va face.-I-am spus
-De ce esti asa sigur?
-Nu o va face,ai incredere in mine.
Stiu ca ce s-a intamplat a marcat-o pe viata,la fel ca si pe mine,dar am presimtirea ca nu v-a depune plangere la politie.
-Eric...dar de ce nu ai vorbit cu ea mai intai? Poate nu se ajungea la...ce s-a ajuns.-Vorbi Andrew
-Andrew,nu era nimic de vorbit. Stiu ce am vazut si a platit pentru ce a facut.Acum poate sa faca absolut tot ce vrea. Poate considera ca si-a primit razbunarea.
-Esti...mandru de ce ai facut?
-La ce te referi?-Mi-am ridicat privirea spre el.
-La felul cum te-ai razbunat. Esti mandru ca te-ai razbunat prin intermediul unui viol?
Inima mi s-a strans in piept numai la auzul acelui cuvant.
-Nu Andrew,nu sunt mandru. Ma durut enorm ca am facut lucrul ala,dar m-a tradat intelegi? M-a tradat? Si tu sti mai bine decat oricine ca tradarea e singurul lucru peste care nu pot trece cu vederea.
-Ea...ce a zis? Nu a incercat sa iti explice?
-Mi-a zis odata ca ma iubeste.-Am lasat din nou privirea
-Si tu cum ai reactionat?
-Am lovit-o.
-CE?!!!-Sari Andrew de pe pat-Cum sa faci asa ceva? Sa lovesti o fata e impotriva regulilor nostre!
-Stiu Andrew...si asta e poate singurul lucru pe care il regret.Ca am lovit-o. Stiu ca puteam sa o violez de nenumarate ori fiindca durerea nu ar fi fost accea ca a unei palme. Si imi doresc sa mi se fi uscat mana atunci pe loc decat sa fi lovit-o.
Palma aia m-a durut la fel de tare.E ca si cum m-as fi lovit pe mine. Ca si cum mi-as fi lovit inima.-Lacrimi mi s-au scurs pe obraji.
-Gata,Eric. O sa treaca.-Imi inconjura umerii cu bratul
-Sti,Andrew esti un prieten bun.
Nu a mai zis nimeni nimic doar am ramas amandoi uitandu-ne la peretele din fata nostra.

PVS.

Stateam in pat cu Luana si incercam sa atipesc,dar nu puteam.Cand inchideam ochii scene de noaptea trecuta imi apareau in fata ochilor.Am suspinat,iar Luana a vorbit:
-Soll...poate ca nu e momentul potrivit,tinaind cont de starea in care te afli...dar...-Lasa fraza neterminata
-Dar ce Luana?
-Nu ai incercat sa il  indupleci cumva? Sa ii explici cumva in asa fel incat sa nu se fi ajuns la...ce s-a ajuns?
-Am incercat Luana. L-am rugat sa ma lase si nu m-a ascultat,i-am spus ca il iubesc si....-Am inceput sa plang la acea amintire.Era cea mai dureroasa dintre toate.
-Shh,linisteste-te!-Ma mangaie pe par.-Daca nu poti nu imi spune.
-Nu...tu esti prietena mea... m-m-a lovit.
-Atunci te-a lovit ,cand i-ai spus ca il iubesti?!E un idiot!-Ma stranse mai tare in brate
-Stiu...a fost un cosmar,dar nu m-au durut toate faptele lui cat m-a durut palma aceea. Luana,mai bine ma viola de 10 ori decat sa ma loveasca.-Am spus plangand.
-Gata,Soll.Te rog nu te mai chinui singura. E vina lui ca nu te-a ascultat.E vina lui ca n-a avut suficienta incredere in tine si in dragostea ta. A facut o gresala enorma pentru care v-a plati.
-Nu ,Luana.Gata cu razbunarea nu mai vreau...nu mai pot...
-Dar,Soll trebuie sa depui plangere la politie.Cu toate ca e varul meu,dar ce a facut nu are nici o scuza,e de neiertat.
-Nu pot Luana.-Am zis lasand capul in jos
-De ce ?
-Pentru ca il iubesc.Pentru ca ar fi ca si cum as depune plangere impotriva mea.Il iubesc intelegi.Nu pot sa fac asta,chiar daca m-a facut sa sufar.
-Off...-Ma lua in brate din nou.
-Sti ca tu esti sora mea,nu ?-Intreba
-Da..
-As face orice pentru tine.
Am imbratisat-o ei eu strans. Imbratisarea luand sfarsit m-am ridicat din pat si am spus:
-Luana eu ma duc la dus.
-Ok.
Am trecut pe langa pat si nu stiu din ce cauza m-am oprit in fata ferestrei,apoi am privit la fereastra vecina unde l-am vazut...Inca avea privirea accea,dar parca nu mai era ca inainte.Acum parea ca si putina durere se infiltrase in ea.
Ne-am privi o clipa apoi am inceput sa plang,iar Luana intr-o clipa a fost langa mine si cand s-a uitat la fereastra casei vecine si l-a vazut s-a infuriat si a tras draperiile.
-Haide Soll,nu merita.
Inca plangand am intrat in baie,Luana fiind mereu cu mine. M-a ajutata sa imi fac si baie,deoarece nu mai aveam nici o forta. Nu puteam nici sa respir. Eram ca o epava,mai ales dupa ce l-am vazut.
Am iesit din baie cu un halat pe mine si m-am asezat pe pat ,Luana facand acelasi lucru.
Am izbucnit din nou in plans si printre lacrimi i-am zis Luanei:
-Luana,te rog! Sa plecam de aici,te rog! Nu mai suport. E..e prea aproape de mine. Imi e frica...te rog!
-Gata linisteste-te. O sa plecam ma stranse in brate.
Urmatoarele catva ore ni le-am petrecut impachetand lucrurile nostre.Sau mai bine spus Luana impachetase lucrurile nostre. Prietena mea deja sunase si rezervase biletele pentru tren.
Cand bagajele au fost gata am coborat la parter unde am dat nas in nas cu parintii mei,ai lui,si bunicii.
-Fetelor,unde plecati?-Intreba mama
-Doamna Ionescu,noi am hotarat sa ne intoarcem la Timisoara.
-Dar de ce?Este putin trecut de jumatatea vacantei.-Zise bunica
-Bunico,trebuie sa plecam. Sper ca nu aveti nimic impotriva.
-Nu draga,daca asa ati hotarat asa o sa fie. -In timp ce Luana vorbea cu bunica eu mi-am plimbat privirea la restul persoanelor si m-am oprit la Vanessa care se uita la mine ingrijorata.
Veni pana la mine si imi mangaie usor fata.
-Soll,te simti  bine?Esti cam palida.
-Sunt bine,nu iti face griji.-I-am zambit fortat.
S-a uitat inca o data la mine apoi mi-a zambit. In putinul timp pe care l-am mai petrecut cu ei,mama a tot incercat sa ne convinga sa vina si ea cu noi,dar i-am spus ca este in regula si ca ne descurcam.
Dupa ce ne-am luat la revedere la toti am iesit din casa si ne-am indreptat spre masina cu care urma sa plecam spre gara. Langa masina ne asteptau Andrew,Zack si Ali.
Acestia cand ne-au vazut ne-au zambit scurt,iar eu oricat vroiam sa le intorsc zambetul nu puteam.
-Imi pare rau ca plecati.-Spuse Ali imbratisandu-ne pe rand ,iar cand ma imbratisa pe mine imi sopti:
-Nu iti face griji Soll.Totul v-a fi bine. Vei trece cu bine peste intamplarea asta,tot ce conteaza este sa ai incredere.
-Merci,Ali.-Am mai imbratisat-o odata apoi am trecut la Zack.
-Pa,Soll! Ai grija de tine.
-Asa voi face. Pa!
-Pa,Soll!Nici nu stii cat regret ca plecati. Mi se rupe sufletul.-Vorbi Andrew imbratisandu-ma strans.
-Pa,Andrew!-I-am spus privindu-l trist.
-Pa,iubitule.-Il saruta Luana.
-Pa,drum bun!
-Multumim! Vom tine legatura.
 Apoi am urcat in masina si am pornit spre gara.

Peste 4 ore.

Eram in tren si mai aveam putin pana ajungeam la Timisoara.Tot drumul gandurile m-au invadat.Nu ma gandeam niciodata ca  vacanta mea se va termina aici si mai ales in acel mod.
-Soll?
-Mmm.
-Ce vom face acum?
-Nu stiu,Luana. Dar pentru inceput...am putea sa locuim acasa la tine?Numai noi doua.
-Mi se pare o idee foarte buna.-Zambi.
Cand am ajuns la Timisoara am comandat un taxi apoi am pornit spre casa. Ajungand la casa Luanei am hotarat sa avem camerele una langa alta. Am intrat in camera mea si am lasat bagajul langa pat,apoi m-am trantit pe acesta ingepand din nou sa plang.

PVE.

Imi plange inima. Ma doare sufletul.Dar mai puternica decat durerea e furia.Nu o pot opri,ma controleaza in totalitate. Am redevenit in o singura noapte cel ce eram si acum cativa ani. Am redevenit acel Eric care ii calca pe toti in picioare,si ale carui sentimente erau bazate doar pe ura si
razbunare. Afara se inoptase iar eu priveam afara...departe.  Andrew ma instiintase ca Soll si cu Luana plecasera astazi,insa nu fusese necesar sa sa imi spuna,vazusem cu ochii mei. Urmarisem totul de la fereastra.
S-a auzit un ciocanit la usa.
-Intra.-Am zis stand exact in aceeasi pozitie adica intins in pat.
-Eric scumpule,masa e gata. Haide!
M-am ridicat fara sa zic nimic si am iesit pe usa trecand pe langa mama. La masa eram absent,ma jucam cu mancarea din farfurie.
-Eric?
-Da?-Mi-am ridicat privirea din farfurie.
-Nu mai fi suparat.
-Nu sunt suparat.
-Ooo,dragule fireste ce esti doar iubita ta a plecat,dar nu iti fa griji veti tine legatura,iar voi cum va  va iubiti foarte mult veti trece si peste asta.Dragostea e mai puternica decat orice.-Vorbi mama pe un ton dulce in timp ce tata imi studia fiecare miscare.
-Nu sunt suparat!-Am exclamat si m-am ridicat de la masa apoi am urcat grabit in camera mea.
Am trantit usa in urma mea si am inceput sa ma plimb dintr-o parte in alta a camerei.M-am oprit in fata oglinzii si m-am privit.
-Care iubire? Care? Pentru mine iubirea a murit!-Am exclamat
-De ce Soll? De ce m-ai inselat? De ce nu mi-ai spus in fata ca nu ma iubesti? De ce? De ce?? -Am tipat apoi am dat cu pumul in oglinda facand-o bucatele. Cand am lovit oglinda m-am si taiat la mana destul de grav,dar nu imi pasa.Am lasat sangele sa curga fara sa imi peste,aceleasi intrebari invadandu-mi mintea.
Pe neasteptate usa de la camera s-a trantit in pragul acesteia aprand parintii mei si cu Corina. Mama cand a vazut dezastrul facut si mana mea plina de sange si-a dus mana la gura si a exclamat:
-Eric,dragule,esti bine?-Alerga pana langa mine si ma analiza din cap pana in picioare apoi imi lua mana ranita  si spuse:
-Corina,adu repede niste badaje si niste dezinfectant.
-Fiule ce ai patit? Ce s-a intamplat?-Veni tata ingrijorat spre noi.
-Nimic...am...am pus mana pe oglinda si s-a spart taindu-ma la mana in acest fel.-Am mintit
-Oglinda de calitate proasta.Parca le-am zis sa cumpere una de calitate.
-Mama,linisteste-te! Sunt bine.
Se uita la mine inca ingrijorata apoi lua bandajele aduse de Corina. Dupa ce m-a bandajat la mana,iar Corina a curatat mizeria facuta au plecat. Ramanand din nou singur gandurile m-au invadat din nou.Imagini cu ea si cu Robert sarutandu-se pasional nu imi dadeau pace.Furia mea care crestea tot mai mult ma facea sa orbesc.
Nu mai suportam! Era un adevarat chin! Furios m-am intors spre pat si atunci alte amintiri m-au invadat. Prima noapte petrecuta impreuna in aceasta camera,in acest pat. Toate declaratiile de dragoste facute,toate promisiunile,pe Soll sarutandu-ma suav pe buze apoi din ce in ce mai pasional. Alte nopti petrecute impreuna,momentul cand i-am facut cadou
lantisorul acela cu pandantiv pisicuta. Nu mai suport. Am iesit din camera si m-am dus in cea de muzica cu scopul de a ma relaxa,dar intrand aici alte imagini si ganduri mi-au inundat mintea. Momentul cand a cantat,momentele cand o invatam sa cante la pian,bucuria ei cand a reusit in sfarsit sa cante acea melodie,sarutul nostru,cand am luat-o in brate si am asezat-o pe canapeaua
aceea,iar eu m-am lasat deasupra ei si am sarutat-o.
-Nu!-Am spus punandu-mi mainile in cap si iesind din acea camera.
M-am intors in camera mea si m-am asezat pe pat.Dar imaginile si amintirile nu imi dadeau pace. Intamplarile de noaptea trecuta erau ca un cosmar,mi se derulau in fata ochilor. Suspinele ei,lacrimile ei,tristetea,tonul rugator,furia mea,palma aceea,rochia sfasiata,violul,scrisoarea. Era deja prea mult.
M-am intis pe pat si am inchis ochii respirand adanc,dar un zambet dulce mi-a aparut in minte.Era zambetul...ei...un zambet pe care nu il voi mai vedea niciodata.
-De ce? De ce m-ai tradat cand eu te iubeam mai mult decat pe mine? De ce?-Am inceput sa plang.
Cu lacrimi uscate pe obraji m-am ridicat din pat si m-am dus sa imi fac un dus. Dupa ce am iesit de la dus m-am dus la sifonier si mi-am ales niste haine in care sa pot dormi.
Imbracandu-ma m-am trantit pe pat si am inchis ochii inspirand adanc si atunci narile mi-au fost invaluite de un parfum placut...parfumul ei. Nimic nu imi da pace aici!! Totul e legat de ea si despre ea.Am deschis ochii si am privit locul de langa mine,parca o vedeam acolo zambindu-mi apoi intinzandu-se si sarutandu-ma.
Alte lacrimi mi-au curs pe fata. Mi-am luat telefonul sa ma uit la ceas si din prostie am dat la ultimul numar apelat. Era al ei. Am iesit repede de acolo si cand am vazut poza de pe ecranul telefonului am crezut ca visez,era o poza cu mine si cu  ea, purtand amndoi ochelari de soare ,zambind...fiind fericiti sau doar eu am fost?Oare se simtea bine langa  mine sau gandul ei era mereu la Robert?
Am lasat telefonul din mana si am incercat sa dorm.In seara aceasta luasem o decizie pe care maine o voi  respecta.
 M-am trezit din cauza razelor soarelui. De fapt nici nu prea dormisem,deoarece in toate visele mele aprea ea. Mi-am luat telefonul de pe noptiera si l-am sunat pe Andrew.
-Neata!-Am spus.
-Neata! Ce-i cu tine la ora asta treaz?
-Andrew,eu vreau sa plec,vi cu mine?
-Unde sa pleci?
-Ma intorc in L.A.,aici totul imi macelareste  mintea.
-Sun prietenul tau si nu te pot lasa...deci voi veni. Il sun si pe Zack sa vadem ce zice. Iti trimit mesaj inapoi.
-Ok.
Am inchis si ridicandu-ma din pat m-am dus la dus. Dupa ce am terminat,m-am imbracat apoi am inceput sa imi fac bagajele. Cand terminasem cu acestea am primit un mesaj de la Andrew:"Ne vedem in fata casei tale,mergem cu tine". Am zambit apoi am lasat telefonul din mana .Chiar cand il puneam pe pat in camera au intrat parintii mei.
Zambetul mamei s-a diminuat cand a vazut bagajele.
-Eric?
-Plec,mama.
-Unde?De ce?
-Ma intorc in L.A. fiindca ma plictisesc aici.-Am mintit.
-Ok...cu cine te duci?
-Pai,vin si Andrew si Zack si poate Ali,nu stiu.
-Cum doresti.Vrei sa venim si noi?-Intreba tata
-Nu.Stati linistiti ne descurcam.
-Cum vrei.Ne pare rau ca nu mai ramai.
Le-am zambit apoi am auzit un claxon si am stiut ca sosisera baietii.
-Eu trebuie sa plec.La revedere!-I-am imbratisat
-Ai grija de tine,bine?-Imi mangaie mama fata
-Am aprobat din cap apoi lundu-mi bagajele am iesit afara din casa.Punandu-mi bagajele in portbagaj i-am salutat pe baieti apoi am pornit spre aeroport. Conduceam cu viteza luminii asa ca am ajuns inaintea celorlalti. I-am asteptat putin,iar cand au ajuns si ei am fost anuntati ca zborul nostru trebuie sa decoleze. Fara sa spun nimic am intrat in avion si m-am asezat pe locul meu. Cel de la margine, ca de obicei.
Se pare ca pasagerul de langa mine nu venise inca. Pentru a evita ca vreun fan sau vreo fana sa faca crize mi-am pus o sapca si o pereche de ochelari. Nu mai trecu mult si pasagerul de  langa mine veni. Era o fata. S-a asezat cuminte pe locul ei,iar dupa ce am decolat si-a intors privirea spre mine si a rams blocata.
-Buna eu sunt Katy!-Zise incantata in engleza dupa ce blocajul sau disparu.
Mi-am intors privirea spre ea.Nu cred ca avea mai mult de 16 ani.Si era prea entuziasmata,zambea prea mult ca si cum  ar fi avut colturile gurii lipite de urechi.
-Tu esti?-Pastra acel zambet
-Austin.-I-am raspuns promt. Nu trebuia sa ii dau adevaratul nume. Poate facea vreo criza.
-Aaa ma bucur sa te cunosc,Austin.-Ranji.
Mi-am intors privirea in fata.
-Si cu ce drum in L.A.?
-Acolo locuiesc.
-Aaa...cati ani ai?
Cred ca glumesti.
-24.
-Mmm...nu arati.Mai mult de 18 nu ti-as da.-Spuse fericita
-Am 24.
-Si...ai iubita?
-Pardon?-M-am intors spre ea
-Te-am intrebat daca ai iubita.
-Nu sunt obligat sa iti raspund.-I-am zis scotand telefonul din buzunar si l-am aprins cu scopul de a ma uita la ceas. Cand acesta s-a aprins,fata de langa mine s-a apropiat si a aruncat o privire asupra pozei de pe ecran.
-Ea e iubita ta?
M-am incruntat.
-Fata de pe ecran?
-Nu sunt obligat sa iti raspund.
-Ai mai zis asta!-Sari- Oricum e draguta...daca ar vedea-o fratele meu cred ca ar lesina. Apropo fata...seamana cu cineva.
M-am infuriat din nou la spusele ei,apoi mi-am concentrat mintea pe ce zisese ultima data.
-Nu inteleg?
-Fata,seamana cu cineva. Cu iubita lui Eric Pierce,pe care nu o suport.-Isi schimba fericirea in ura si dispret.Macar am aflat ca mai are si alte sentimente.
-De ce?-Am intrat in jocul ei,desi stiam raspunsul.Il mai auzisem de 1.000.000 de ori.
-Pentru ca are ceva la care jumatate din populatia feminina viseaza doar.
-Wow...atat de popular e baiatul?
-Da,e super popular si extrem de frumos.Eu il ador,cred ca sunt indragostita de el.
Mi-a veit sa rad,dar am continuat:
-Dragostea nu se simte asa.Trebuie sa cunosti pe cineva pentru al iubi.
-Nu imi pasa ca nu il cunosc. Tot il iubesc. E perfect si pun pariu ca e cel mai perfect iubit din lume.
Cuvintele ei mi-au adus aminte de ceva,de Soll...numai ea zicea asta.
-Hey, esti bine?
-Da.
-Deci cum ziceam,il ador pe Eric. E superb si talentat,cam astea sunt principalele motive pentru care o urasc pe fata aia.
Am oftat.
-Dar tu,cu ce te ocupi?
-Aaa...pai...sunt antrenor de fitness.
-Wow,super! Poate vin si eu la o lectie de a ta.-Zise pe un ton de flirt.
Nu i-am mai raspuns doar mi-am mutata privirea in fata si m-am afundat in ganduri.
***
"Va rugam sa va puneti centurile de siguranta. Avionul cu destinatia Bucuresti-L.A. va ateriza in cateva minute!" Ma trezi acea voce din visare. Mi-am pus centura si am asteptat sa aterizam. Dupa ce acest lucru a fost posibil m-am ridicat de pe scaun si am iesit din avion. Din urma am fost prins de fata care statuse langa mine pe tot parcursul zborului.
-Pa,Austin!-Spuse apoi pleca.
Nu i-am raspuns,pana la urma ce rost mai avea daca tot plecase.
Am grabit pasul iar dupa ce mi-am ridicat bagajele i-am zarit pe Andrew si pe Zack.
-Eu ma duc acasa sunt foarte obosit.-Am zis
-Cum doresti.Masinile au sosit sunt parcate in fata aeroportului.
-Ok. Ne vedem maine. Pa baieti!
-Pa!-Spusera in cor.
Mi-am pus bagajul in portbagaj,apoi am urcat la volan si am pornit spre casa. Cat de dor imi era de privelistea din L.A. de aerul din apropierea oceanului.
Am parcat in fata casei si luandu-mi bagajul am intrat in casa. Pot spune ca imi fusese tare dor de casa mea.Cel mai bine era ca locuiam singur,deci nu imi faceam griji din cauza parintilor sau mai stiu eu a ce.
Am urcat in camera mea si mi-am desfacut bagajul.Dupa ce mi-am aranjat toate lucrurile am intrat la dus,dupa care mi-am luat haine mai sunbtiri ,deoarece era mai cald decat in Romania.
Am coborat la parter si m-am sus la bucatarie. Am scos din frigider un energizant si l-am desfacut apoi am luat o gura. Am iesit afara din casa si am plecat sa ma plimb putin,fara masina de aceasta data.
 Plimbarea mea nu a durat mult asa ca m-am intors acasa si am aruncat o privire pe net. Peste tot pe unde te uitai vedeai cate o poza cu mine si cu Soll sau cate o barfa despre noi.Oamenii astia nu au ce face?
Erau o multime de poze cu noi,poze despre care nici macar nu stiam ca au fost facute,poze in care ne sarutam,ne tineam de mana,ba chiar era si una facuta in seara in care am fost in parc. Am inghitit in sec.Asa imi amintesc,uitandu-ma la toate lucrurile acelea.
Nu merita,Soll nu merita. A considerat ca nu sunt suficient pentru ea de aceea era si cu Robert. Am lasat laptop-ul pe pat si m-am intins pe pat atipind imediat.

PVS.

Alergam cat ma tineau picioarele,dar el era tot in urma mea. Ma urmarea de mult timp,vroia sa se razbune,dar nu il puteam lasa. Nu puteam. Am alergat si mai tare insa fara nici un folos fiindca era tot pe urmele mele,apoi l-am auzit strigand:
-Crezi ca poti fugi curvo? O sa platesti! NU poti scapa de mine!
Fiind atenta la spusele lui m-am impiedicat si am cazut.M-am ridicat repede insa m-a prins de talie si m-a lipit de un perete.Eram pe o straduta infricosatoare,pe unde nu trecea nimeni.
-Ai crezut ca poti fugi? Ei bine te-ai inselat!-Zise pe un ton nervos apoi ma saruta fortat
-Nu!! Te rog!! Lasa-ma!!
-Taci!-Imi dadu o palma peste fata apoi incepu sa imi rupa hainele.
-NU!!!!!-Am tipat cat de tare am putut tresarind. M-am uitat in jur...eram intr-o camera. Eram acasa la Luana,a fost doar un cosmar. Am inceput sa plang in hohote si imediat Luana a intrat in camera.
-Soll,Shh gata! Sunt aici!-Ma stranse in brate
-A vrut...a vrut sa...-Lacrimile imi curgeau pe obraji.
-A fost doar un vis. Linisteste-te!
Am strans-o si mai tare in brate.Dupa ce m-am mai linistit putin Luana a zis:
-Vrei sa raman cu tine?
-Da.
Se baga langa mine in pat,tinandu-ma inca in brate.

Peste 2 saptamani.

-Haide Soll trebuie sa mananci. Uita-te cum arati. Esti mai palida la fata ca un vampir. Haide te rog mananca ceva.
Auzeam vocea Luanei ca prin vis. Intrasem intr-un fel de soc,nu vorbeam cu nimeni si nu prea mancam.Eram pe alta lume. Toata lumea mea se invartea in jurul LUI,iar cand imi aminteam de ce mi-a facut faceam crize de nervi si tipam. Nu puteam sa dorm noaptea deoarece cele mei groaznice cosmaruri ma bantuiau.
Puteam sa mai atipesc din cand in cand doar cu ajutorul somniferelor si calmantelor. Cu asta traiam practic. Nu mai aveam chef de nimic,tot cheful meu de viata a fost ucis intr-o singura noapte de cea mai draga fiinta mie.
-Soll,cu tine vorbesc!Haide mananca ceva.-Imi atinse Luana umarul,iar eu imediat m-am departat de ea tipand.
-Nu imi face rau,te rog!!-Am izbucnit in plans.
Luana doar se uita neputincioasa la mine,la fel cum facea de ceva timp incoace.Parintii mei inca nu venisera de la Brasov,stiu lucrul asta deoarece nu au venit sa ne viziteze. Nici nu vroiam sa vina fiindca nu vroiam sa ma vada asa. Staim ca aratam deplorabil,nu trebuia sa imi spuna nimeni asta.
Cand cineva ma atingea mi se derulau in minte toate fazele din acea noapte.Era un adevarat chin.La inceput nu fusesem asa si crezusem ca pot depasii momentul insa odata ce au inceput sa isi faca prezenta cosmarurile parerea mea s-a schimbat radical.

Peste o luna.

Eram la spital,nu stiu de  ma adusesera Luana si cu parintii mei aici. Stiu doar ca o multime de doctori si psihologi se invarteau in jurul meu fara a rezolva ceva. Au incercat o multimede persoane  sa vorbeasca cu mine,ara fara folos insa.
-Soll,scumpo te rog  mananca ceva! Nu ai mai pus ceva in gura de o saptamana.-Am auzit vocea rugatoare a mamei
Eu doar priveam in gol.
-E fara folos! -Spuse mama trista intorcandu-se spre medic.
Mi-am mutat privirea spre usa deschisa si acolo l-am vazut.
-Eric!!! Nu,pleca de aici!!!-Am arucat cu o perna spre usa insa el nu s-a miscat doar statea si se uita la mine cu privirea aceea oribila.
-Pleaca!!!-Am izbucnit in plans si mi-am pus capul in maini.
-Soll,scumpo nu e nimeni acolo! Linisteste-te.-Imi atinse mama mana
-Nu!! Lasa-ma nu ma atinge! Vrei sa imi faci rau,la fel cum a facut si el!!!-Am plans si mai tare
-Trebuie sa ii facem un calmant. Asistenta!-Se auzi vocea medicului.
In camera au intrat doua asistente care au venit spre mine si m-au apucat de brate imobilizandu-ma.
-Nu,lasati-ma! Va rog!!! Nu imi faceti rau!! Ce rau v-am facut eu,lasati-ma! -Am simtit o intepatura in brat apoi am alunecat incet-incet in intuneric.
***
-Au trecut 2 saptamni,aproape 3 si nu da nici un semn de imbunatatire. Doamna,cu parere de rau,dar cred ca singura sansa pentru asi reveni ar fi sa o internati intr-un spital de specialitate.
-Ati innebunit! Vreti sa o speriati de tot! Nu,daca este pe asa voi avea eu grija de ea.Dar nu va pot lasa sa o internati intr-un spital pentru bolnavii cu probleme mintale.-Am auzit vocea Luanei.
-Cum doriti. Apoi se auzi o usa inchizandu-se. Am simtit cum cineva se aseaza pe pat langa mine ,apoi a vorbit:
-Soll,sunt langa tine. Eu nu o sa te las,stiu ca iti vei reveni! Si ne vom distra asa cum o faceam si inainte.Vom merge la cumparaturi si vom rade,Andrew ne v-a spune glume.-A inceput sa planga.
Am deschis incet ochii si am privit-o.
-Luana...-Am spotit
-Soll!-Exclama fericita
-Nu plange...
-Cum sa nu plang.Tu esti sora mea,ma doare sa te vad asa.
-O sa fiu bine...
Mi-a zambit iar eu i-am intors zambetul.
-Ce vom face?-Am intrebat
-Voi avea grija de tine promit.-Zambi
-Luana...e periculos.
-Nu imi pasa! Nu ii pot lasa sa te interneze intr-un sanatoriu.
Am oftat apoi m-a luat somnul.
***
-Te rog!Te rog ,lasa-ma nu imi face rau! Te rog!-Il imploram plangand
-Dar tu cand m-ai tradat nu te-ai gandit ca imi faci rau? Spune!-Urla la mine
-Eric...te rog,te iubesc! Trebuie sa ma crezi ca te iubesc!-
-Taci!-O palma fulgeratoare imi atinse obrazul facandu-ma sa imi pierd echilibrul si sa cad la picioarele lui.
-Nu mai ai dreptul sa spui acele doua cuvinte! Auzi? Nu mai ai dreptul!-Ma apuca cu violenta de brat si ma tranti pe pat.
-O sa platesti curvo,iti arat eu tie! O sa te fac sa simti aceeasi durere pe care am simtit-o ei eu cand te-am vazut cu Robert.-Isi desfacut nasturele de la pantalon si veni spre mine.
 -Te rog!-Am tresarit si m-am uitat in jur.O camera alba cu o lumina orbitoare. Eram la spital.A fost un cosmar...inca unul. Nu mai suport.
M-am ridicat din pat si m-am apropiat de fereastra. A aruncat o privire pe aceasta.Era mult pana la sol. Mi-e frica,dar trebuie sa pun capat suferintei asteia. Trebuie,nu mai am putere sa lupt,cosmarurile sunt insuportabile. Am desfacut incet fereastra si am pus un picior pe pervez,cand ma pregateam sa il pun si pe al doilea usa salonului s-a deschis.
-Sol,nu!-Tipa cineva alergand pana la mine si prinzandu-ma de mana.
-Lasa-ma!Lasa-ma! Nu ma atinge!  Stai departe Eric,te-ai razbunat deja. Te rog lasa-ma!-Am inceput sa plang si m-am prabusit la podea.
-Soll,linsteste-te!-Spuse acea voce luandu-ma de mana
Nu suportam nici macar o atingere,toate erau la fel.La fel ca acele mangaieri dure.
M-am napustit asupra celuia care ma atinsese si am incercat sa il lovesc,dar nu am apucat fiindca in salon au mai intrat doua persoane care m-au imobilizat.
-Trebuie sa o internam intr-un centru special.E spre binele ei. E din ce in ce mai rau.Imi pare rau ,dar este singura solutie pentru acest caz.
Mi-am intors privirea si am vazut o femeie ce avea in jur de 40 si ceva de ani plangand si strangand in brate o fata mai tanara cam de 17 ani.
Femeia a aprobat din cap apoi a izbucnit si mai tare in plans.
Dupa aceasta imagine intunericul a pus stapanire pe mintea mea,insa nu inainte de a simti o intepatura in brat.
***
Nu stiu unde eram,totul in jur era alb si mirosea puternic a medicamente,era mai rau decat in spital. M-am mai uitat odata in jur si am constatat ca ma aflam intr-un pat. M-am dat jos si m-am asezat in fund apoi mi-am strans picioarele cu bratele si am inceput sa ma legan .
Un nume imi umbla prin mine...Eric. Eric,iubitul meu. Sufletul meu. Baiatul caruia i-am dat inima mea si care m-a distrus in cele din urma.
-De ce Eric? De ce nu ai avut suficienta incredere in mine? De ce ai ales sa rezolvi totul printr-un viol apoi sa pleci ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic? De ce?-Am spotit incepand sa plang.
Usa camerei s-a deschis insa nu m-am uitat cine e,mi-am continuat activitatea,anume aceEa de a ma legana.
-Hey,fetito ridica-te! E timpul sa mananci ceva!Esti aici de o saptamana si nu ai mancat nimic.
Nu am luat-o in seama.
-Am zis sa te ridici!-Ma apuca cu forta de brat si ma ridica.
-Da-mi drumul!-M-am zbatut tipand.
-Pana aici,cu mine nu iti merge. Sa nu mai indraznesti sa tipi la mine,clar?
-Lasa-ma!-Am tipat vazand ca nu imi da drumul la brat
-Te-am avertizat.-Apoi o palma imi lovi obrazul cu putere si ma facu sa cad la podea.
Palma aceea mi-a adus aminte de el,de ce mi-a facut...de faptul ca si el m-a lovit. Lacrimile mi-au invadat fata si o durere imensa ma cuprinse.
-De ce???-Am tipat apoi am cazut in intuneric.

PVE.

Doua luni. Atat au trecut de cand s-a intamplat ce s-a intamplat. Doua luni ce au trecut mai greu ca doi ani.Tot timpul mi-l petreceam cu Andrew si Zack,iar in fiecare noapte cu o alta fata. Devenise un obicei acest lucru,iar  toate fetele cu care imi petreceam noptile erau, ironia sortii sau nu,blonde. Fiecare era diferita in felul ei,dar niciuna nu avea trasaturile ei,parfumul ei,gesturile ei. Fiecare noapte petrecuta
cu ele ma lasa la fel de rece ca pe o stana de piatra,acest lucru datorandu-se probabil si faptului ca nu le sarutam pe gura. Am ajuns la concluzia ca saruturile se dau din dragoste,care in aventurile mele nu exista nici macar o picatura. Totul era bazat numai pe placere si nici aceea nu era de fiecare data.
Pe Andrew il vedeam din ce in ce mai trist,iar de cate ori vorbea cu Luana la telefon tristetea lui se amplifica.Cu siguranta ii era dor de Luana. Cand mai povestea ceva si despre vara mea spunea ca e foarte trista,iar acum o saptamana si ceva am prins putin din o conversatie dintre el si Zack in care era vorba despre o sinucidere.
Subiectul Solagee fusese inchis,iar in preajma mea prietenii nici nu pomeneau de ea. Stiu ca le pasa de ceea ce face si ca atunci cand nu eram de fata vorbeau despre ea si despre ceea ce aflau de la Luana.Pe mine sa fiu sincer nu ma interesa ce facea. Probabil era cu Robert sau isi gasise pe altcineva.
Acum eram acasa singur. Andrew era ocupat cu nu stiu ce treaba,Zack era la mall cu Ali,iar sa mai sun o fata nu aveam chef.Incepusem sa obosesc,asa ca pentru putina relaxare am intrat pe net.
Am deschis pagina de la Youtube,iar un videoclip mi-a atras atentia. L-am deschis si...era videoclipul de la nunta Alexandrei si a lui Sergiu,mai exact melodia pe care o cantasem eu si cu...ea.
Probabil din prostie am continuat sa vizionez videoclipul,apoi tot din prostie l-am oprit la o scena ce ne avea in prim-plan pe mine si pe Soll,iar ea ma privea cu....dragoste.
Am intis mana si am atins monitorul laptopului.
-Cum ma poti privi asa cand nu ma iubesti? Cum? Esti o actrita atat de buna,oare?
-Cum ai putut sa ma minti? Mai bine imi spuneai in fata ca nu ma iubesti si poate era mai usor. Nu se intampla ce s-a intamplat. Dar nu regret nimic.Nu regret ce ti-am facut pentru ca o meritai.Pentru ca m-ai tradat.-Am tras mana ca ars si am inchis laptopul.
M-am ridicat din pat,mi-am luat cheile de la masina si am plecat. Nu puteam sta intr-un singur loc,simteam ca peretii ma vor strivii.Conduceam cu viteza,nu stiam unde vreau sa ma duc sau ce vreau sa fac. Intr-un final am oprit in fata unui club si am intrat. M-am asezat la bar si am cerut o vodka.
De indata ce comanda mi-a fost adusa am dus paharul la gura si atunci mi-am amintit ceva. Ultima data cand am baut vodka a fost in club la Bucuresti,iar atunci....ea...m-a intrebat daca nu e prea tare vodka si daca voi mai putea conduce. Oare isi facea griji pentru mine sau pentru faptul ca nu ar mai fi avut cu ce sa se duca inapoi la hotel?
-Un whisky!-Am auzit o voce de langa mine.
Cand mi-am intors capul in partea stanga am vazut o fata care tocmai se aseza.Era destul de draguta si era...blonda. Observand ca o privesc s-a intors spre mine si mi-a zambit,apoi a dat peste cap paharul cu whisky,adus de chelner.
-Ce faci frumosule?-Spuse pe un ton de pisica lasand paharul pe bar.
Ohh,grozav inca o curva. Toate sunt la fel.O sa fie usor
-Incerc sa alung plictiseala.-I-am zambit seducator si mai avea putin si cadea de pe scaun.
-Si nu vrei sa o alungam impreuna?-Isi plimba mana pe bratul meu.
-Mmm...-I-am pus mana pe picior-...suna destul de...-Cand am vrut sa ii raspund o fraza mi-a aprut in minte:Te iubesc Eric,sa nu uiti asta.Esti totul pentru mine.-Neaa...poate alta data.-Am raspuns intr-un sfarsit
Mi-am dat paharul cu bautura peste cap si ridicandu-ma am plecat.
-Dar...-Am auzit vocea ei in departare.
Am iesit din club si dupa ce mi-am pornit masina m-am indreptat spre casa. De ce nu iesi odata din capul meu? De ce? De ca inca ma chinuie amintirea si vorbele tale? De ce?
-Ohh,pe cine pacalesc,inca imi pasa,dar nu pot ierta asa ceva.Pur si simplu nu pot!Ura pentru ea e cu mult mai puternica decat iubirea.-Am zis cu voce tare.
Am apasat pedala de acceleratie si mai tare ajungand la 190 km/h. Apoi am auzit sunetul telefonului,iar acul kilometrajului a coborat la 100 km/h.
-Da?-Am zis raspunzand
-Eric,unde esti?-M-a intrebat Andrew de la capatul celalalt al firului
-Am iesit putin in oras,si acum vin spre casa. De ce ?
-A sosit Luana.Suntem in fata casei tale.
La auzul numelui verisoarei mele un alt nume mi-a aparut in mine...Solagee.
-Ok...ajung acum.-Am inchis si am accelerat din nou,in 10 minute fiind in fata casei.
Am coborat grabit din masina si m-am indreptat spre cei doi care pareau prinsi intr-o discutie destul de privata. Fiind destul de aproape de ei puteam auzi fragmente din discutia lor.Asa ca dandu-mi seama ca nu ma vor observa prea curand m-am oprit din mers si am ascultat.
-Nu trebuia sa ramai in Romania,daca situatia e asa de groaznica precum mi-ai zis?-L-am auzit pe Andrew intreband.
-Ba da,am vrut,dar mama ei nu m-a mai lasat sa stau.Mi-a zis sa imi iau un fel de vacanta macar o saptamana,iar eu am ales sa vin aici.In felul asta te mai vad si pe tine.-Raspunse.
-Si...cum se mai simte?-Intreba din nou Andrew
-Ohh,la fel Andrew.Ba mai mult parca pe zi ce trece e tot mai rau.Eu nu am fost de acord cu locul in care au dus-o,dar doctorii au spus ca asa e cel mai bine.
-Off,ce rau imi pare.Zici ca nu-i nici o imbunatatire...-Spuse Andrew cu tristete.
-Nu...si in plus...nu ti-am zis ceva.-Lasa privirea in pamant
-Ce?
-Nu ne recunoaste.Nu isi aminteste de noi Andrew.Singurul pe care si-l aminteste e...-Se napusti in bratele lui Andrew plangand.
Am inceput sa merg din nou si m-am oprit langa ei.
-Eric? De cand ai ajuns?-Sari Andrew speriat
-Acum am ajuns.-Am mintit,in fond devenisem destul de bun la asta.
Luana s-a  despartit inca cu lacrimi in ochi din bratele lui Andrew si m-a privit. In momentul cand privirea ei a intalnit-o pe a mea,toata tristetea a disparut,furia si dispretul citindu-se pe fata ei.
-Luana,esti bine?-Am intrebat-o ingrijorat deoarece o vazusem plangand.
-Mai ai si tupeul sa ma intrebi daca sunt bine! Normal ca nu sunt bine Eric! Cum sa fiu bine cand prietena mea cea mai buna e...
-Luana!-Tipa Andrew intrerupand-o parca din a spune ceva tragic.
-Off,ai dreptate Andrew. Daca nu ma opreai urma sa fac ceva pe care cu siguranta il voi regreta mai tarziu.-Zise apoi se uita in acelasi fel ca mai inainte la mine.
Eu doar ma uitam nedumerit la ei. Ce sa nu aflu? Doar daca....nu nu are cum!
-Eric,poate sa ramana Luana la tine?-Schimba Andrew subiectul.
-Din partea mea nu e nici o  problema. Insa sper sa nu fiu ucis in somn la cum se uita la mine.-Am aratat terifiat spre vara mea.
-Stai linistit,nu ma apropii de cei ca tine.-Zise cu dispret!
Am oftat apoi am poftit-o inauntru si am pus-o sa isi  aleaga o camera.De indata ce si-a ales camera s-a inchis acolo pentru a despacheta.Cat Luana v-a sta aici voi fi de-a dreptul mort.
*~*~*~*~*~*~*
Sper ca v-a placut cadoul meu. Capitolul este unul trist...deci e un cadou mai plangacios :))
Acum marea veste.La inceput am spus ca am avut probleme cu cu internetul cam 3 zile.Deci in toate aceste zile,mi-am omorat o parte din timp scriind la fic,asa ca....urmatorul capitol este deja scris.Mai trebuie doar corectat.Capitolul 24 il voi posta in functie de comentariile pe care le voi primi,si nu ma refer numai la numarul lor,ci si la parerile vostre.
Inca o data,La multi ani fetelor!!!:*:*:*

18 comentarii:

  1. Deci e superb!!
    Putin cam trist,dar asta e...mai trebuie sa se intample si de astea..
    Sincer sa'ti spun...la ultimele 2 capitole am plans:-ss
    Si imi place din ce in ce mai mult ce scrii:x:x
    Ne lasi mereu cu sufletul la gura...
    Debia astept sa vad ce se mai intampla cu ei...8->
    Bafta in continuare:*:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci! Stiu ca e trsit,dar cum ai zis si tu...se mai intampla si chestii din astea.
    Ma bucur ca ti-a placut. :*

    RăspundețiȘtergere
  3. :((Doamne,nu-mi vine sa cred in ce stare a ajuns Soll!!!Deci...pare ireal!
    De nu-mi vine sa intru in fic si sa-l omor pe Eric!Sa-l iau de urechi si sa-l arunc in genunchi in fata lui Soll,ca s-o implore sa-l ierte!!E nauma vina lui!!Chiar daca Robert a sasutat-o cu forta,si el a condus la tot ce s-a intamplat,si Eric e vinovat,fiindca a sa purtat in felul ala cu ea!El e cel ce a adus-o in pragul nebuniei!!
    Despre capitol nu pot sa spun altceva,decat ca este superb si foarte trist.
    Abia il astept pe urmatorul.

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow! Ador cuvintele tale,ma bucura enorm.
    Si as vrea sa nu dai vina pe Eric pentru ce i-a facut lui Soll,deoarece nu am avut intentia asta cand am scris intamplarea dintre cei doi. Eric...mai bine las ca o surpriza :))
    Capitolul 24 e deja scris,asa ca nu vei astepta prea mult dupa el.Trebuie doar corectat si Voila!! :))
    Merci,pentru comentariul frumos :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine,nu mai dau vina pe Eric:)oricum e prea frumos ca sa stau prea mult suparata pe el:))

      Love you:*:*:*

      Miss Salvatore

      Ștergere
  5. deciiii....te roggg...posteaza cat mai repede...
    cadou de 8 martie...
    sau cadou ca mai putin vine si ziua mea...poate conteaza acolo putin...;)):D...plsss
    posteaza..!!!
    eu nu dau vina pe eric...nici pe soll...a fost o conjunctura tampita...
    postezi?:d
    cand?
    :))
    :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)):)):)) Off,o sa postez maine. Ma bucur ca esti atat de nerabdatoare :))

      Ștergere
    2. de cand mi-am facut blogul...de cand citesc povesti...nici o poveste nu m-a acaparat ca povestea ta...
      si stiu ca te amuza...si pe mine ma amuza ca sunt asa...:))
      faza e ca imi place foarte mult de eric saade si de aceea sunt si asa curioasa...si nerabdatoare...iar tu ai spus ca in functie de comm-uri o sa postezi urmatorul cap...deci...eu ti-am cerut pe fata...posteaza!:))
      scrii frumos!felicitari!
      :*

      Ștergere
    3. Sti,ma intreb ce se va intampla cand ficul v-a lua sfarsit? Dar sa nu ne gandim la asta.Merci mult.Si maine o sa postez.

      Ștergere
    4. hmmm....incepi altul...si gata...problema rezolvata...;)
      o sa citesc maine si o sa-ti las parerea mea...:)

      Ștergere
  6. deci eu ca intotdeauna ca o toanta ce sunt aflu ultima ca ai postat....cand postezi tu nu prea intru eu...dar oriucm in ultima saptamana am cam lipsit de pe aici...
    revenind...ce as mai putea spune????adika sincer...mai pot spune ceva????AAAAA da,mi-am adus aminte:Eric vei muri in focurile iadului...Sper ca bautura nu te va omori...ca te va omori suferinta ei...acum sper doar ca vei afla.hai luana...fa cumva sa afle;altfel intru eu in fic si ii spun...dar eu dak intru il si bat putin;merita.
    pentru soll imi e cel mai mila...sa ajunga internata????atattea cosmaruri atata suferinta pentru ce????pentru o neintelegere????deci pur si simplu...nu stiu daca ea va putea sa-l ierte vreodata...dragostea trece peste orice obstacol.dar acesta ii va urma toata viata.
    poate simt putina furie pentru eric dar pana la urma el e demn de mila...aia nu mai este viata...e ca si cand ar fi o umbra a cea ce a fost...si nu are nevoie de nici o razbunare din partea nostra;stiu ca mai devreme dau mai tarziu va afla adevarul si atunci sa-l vedem.
    dar sincer acum;eric va afla vreodata???exista vreo posibilitate ca povestea sa se termine cu bine????numai tu ai raspunsurile la aceste intrebari.
    imi este dor de andrew...si de felul lui de a fi.sufera si el si nu merita;il vreau cum era inainte...sper ca aceasta incurcatura se va rezolva cumva ca eu nu vreau ca andrew al meu sa intre in depresie:))
    capitolul a fost minunat!!!tris dar foarte captivant;sper ca ne vei surprinde cu un nou capitol repede(poate sunt vesti bune in urmatorul)
    de pe frontul tristetii(eu si soll)
    te saluta
    MAMA OMIDA!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga MAMA OMIDA,dupa cate am citit ti-a placut capitolul si acest lucru ma bucura extrem de mult. Nu conteaza ca ai a flat a nu stiu cata,e important ca iti place.Eu nu tin la chestiile astea cu"first" s.a.
      Tristetea,este in cantitati mari si v-a mai fi ceva timp....veti vedea in capitolul urmator. Eric...ei bine....Nu! mai bine las vestea ca o surpriza,dar de obicei surprizele mele sunt"bombe" :)):))
      Vad ca ai spirit de observatie si ti-ai dat seama ca si Eric sufera enorm,desi nu o prea arata. Si cu toata suferinta ce o simte,ura si amintirea tradarii lui Soll e mai puternica.
      In urmatoarele capitole si pot da un mic amanunt,chiar din urmatorul,v-a rasari soarele incet-incet.
      Ma bucur ca ti-a placut si sper sa iti placa,atat tie cat si celorlalte cititoare,continuarea.
      :*:*:*
      Cu mult resspect,
      Dinozaurul Puff. *nu ma intreba cum m-am gandit la asta* :)):))

      Ștergere
    2. draga Dinozaurule Puff........multumesc mult!!!!adika ai zis ca soarele rasare???????????????/gata ma simt mai bine acum...ms mult:x

      Ștergere
    3. :* Ma bucur :* Vei avea nevoie de resurse serioase fericire pentru urmatoarea bomba.

      Ștergere
  7. Cat de frumoooos!Bine,si trist dar frumos.Imi pare rau pentru soll.Saraca,sper sa isi revina,in fond speranta moare ultima...dar moare :)).Incep sa am pofta sa ii scot ochii lui eric.Ma lasi?:))
    Frumos capitol.Si lung!Sper sa poti sa postezi in curand desi nu cred ca sunt cea mai adecvata sa iti spun asta avand in vedere cat de rar postez eu.Sincer imi vine sa ii scot ochii lui eric(si cand te gandesti ca inainte spuneam ca imi pare rau mai mult pentru el).Ador capitolul asta si astept next-ul!:*
    P.S. am postat cap 4.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu! Nu te pot lasa sa ii scoti ochii lui Eric...v-a avea nevoie de ei mai tarziu...pregatesc inca o bomba(surpriza) :))
      Ma bucur ca ti-a placut si ma duc sa citesc capitolul 4 din ficul tau :)

      Ștergere
  8. Aici a fost prima data cand am plans :(( saraca Soll si idiotu Eric...ah baietii astia...sunt at de...atat de...ahhhh idioti.
    Foarte frumos, te pricepi si felicitari pentru asta :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere